INTERVIU. Despre criza din Ucraina, cu conf. univ. dr. Florin Iftode. „Lupta pentru pace” riscă să devină un război pe scară largă

INTERVIU. Despre criza din Ucraina, cu conf. univ. dr. Florin Iftode. „Lupta pentru pace” riscă să devină un război pe scară largă
Evaluaţi acest articol
(29 voturi)

Criza din Ucraina a atins momentul ”inevitabil” al unor acțiuni militare fățișe ale Rusiei în ”republicile” separatiste Donețk și Lugansk. Specializat în studii de securitate, geopolitică și analiza conflictelor internaționale, conf.univ.dr. Florin Iftode, directorul Departamentului Studii Politice și Relații Internaționale, din cadrul Facultății de Comunicare și Relații Internaționale – Universitatea Danubius Galați, ne ajută să descifrăm elementele unui conflict ce amenință securitatea întregii Europe:

- Situația a început să se precipite în Ucraina. Dacă până acum au fost doar ipoteze privind planurile lui Putin, acum avem și o serie de acțiuni concrete. Mai exact, Putin a decis să recunoască republicile Doneţk şi Lugansk. Care sunt consecințele unui asemenea act? Pare că asistăm la un ”deja vu”, dacă ne gândim și la conflictul din Georgia, din 2008...

- Este o asemănare evidentă cu situația din Georgia, din 2008. Principala prioritate a Georgiei era la momentul respectiv păstrării integrității teritoriale a statului și recăpătarea controlului asupra provinciilor separatiste. Așa s-a ajuns la acel atac neinspirat împotriva separatișilor din Oseția de Sud, cu avansarea trupelor georgiene în teritoriul regiunii respective. Moscova a avut atunci pretextul ideal pentru a intra în război împotriva Georgiei. Argumentul adus de președintele Medvedev (Vladimir Putin era ”doar” premier, din motive de constituționalitate, dar ”de facto” tot el era conducătorul Rusiei – n.r.) a fost că „femei, copii și bătrâni mor în Osetia de Sud, iar majoritatea dintre ei sunt cetățeni ai Federației Ruse” și „cei responsabili pentru asta vor fi pedepsiţi corespunzător”.

În Ucraina asistăm la un scenariu aproape identic. Consiliul de securitate de la Kremlin a votat luni pentru recunoașterea independenței republicilor separatiste din Donbas, iar președintele Vladimir Putin a semnat decretele pentru independența ”republicilor populare Donețk și Lugansk”. În teren, tensiunea continuă să crească, Rusia trimițând forțele armate să asigure „menținerea păcii” în regiunile separatiste.

Putem observa că au început să apară unele reacții imediate. Occidentul a condamnat în unanimitate gestul Moscovei și a trecut la impunerea de sancțiuni. De asemenea, secretarul de Stat american, Antony Blinken, a decis anularea întâlnirii cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, din cauza acţiunilor Rusiei împotriva Ucrainei, iar președintele Volodimir Zelenski a anunțat că a ordonat mobilizare a rezerviștilor pentru o perioadă, dar a exclus o mobilizare generală după ce Rusia a anunțat că va muta trupe în estul Ucrainei. Dar mai sunt și alte luări de poziție ale principalilor actori internaționali care sunt semnalate de presa internațională.

- Putin a decis trimiterea de trupe care să ”mențină pacea” în regiunile separatiste. Ce înseamnă din punct de vedere politico-militar acest lucru? Rusia preia controlul acestor teritorii? Poate fi făcută o analogie cu situația din 2014, când a fost anexată Crimeea?

- Decizia Federației Ruse e o escaladare masivă a unei situații de securitate deja foarte complicate. Asistăm la încălcarea flagrantă a tuturor principiilor și normelor de drept internațional. Asistăm, de fapt, la o invazie fățișă, reînnoită la adresa Ucrainei. Putem considera că acest pas nu este sfârșitul, ci, probabil, doar începutul unui plan mai larg de continuare a activităților militare ostile la adresa Ucrainei suverane și independente.

Din sursele consultate constatăm în continuare mobilizarea a 150.000 de forțe militare ruse pe toate cele trei laturi ale Ucrainei, inclusiv în Crimeea. Asistăm la o mobilizare neobișnuită și amplasarea unor componente ale forțelor militare rusești în dispozitiv de luptă, gata de atac în clipa în care vor primi, eventual, un ordin.

Adjunctul secretarului general NATO, Mircea Geoană, a spus că din această cauză Alianța va trimite mai mulți militari în Europa de Est, iar grupul de luptă din România va fi operaționalizat mai rapid.

Cu siguranță, asistăm la un fapt evident: Rusia preia controlul acestor teritorii, după modelul 2014, când a fost preluată Crimeea.

- Cum apreciați capacitatea Ucrainei de a face față unei asemenea situații? Are o forță militară care să facă față Rusiei, dacă da, până în ce punct?

- În opinia mea, Ucraina, fără un sprijin militar consistent din partea Occidentului, nu poate face față presiunii militare din partea Rusiei. Cunoaștem cum Occidentul a luat deja masuri de sprijin a eforturilor militare ale Ucrainei, dar cu toate acestea o intervenție militară directă, în acest conflict, din partea Occidentului, este exclusă.

În acest moment nu există vreun semn de dezescaladare a situației de criza și de aceea susțin ideea că planurile Federației Ruse nu se încheie cu această așa-zisă declarație de independență a celor două provincii, ci reprezintă doar începutul unor planuri agresive la adresa Ucrainei.

- Riscăm să asistăm la un conflict pe scară largă între Ucraina și Rusia? Care ar fi argumentele pro/contra?

- Rusia, este evident, subminează suveranitatea Ucrainei. Criza este creată doar de Rusia. Putem preciza că acest conflict este cel mai periculos moment pentru securitatea europeană din ultimele decenii. Sunt indicii clare care arată că Rusia continuă să planifice un atac la scară largă în Ucraina. În acest moment, să nu uităm, Rusia are peste 150.000 de soldați în apropiere de Ucraina. Rusia a crescut forța militară în jurul Ucrainei, iar recunoașterea celor două republici se adaugă la acest comportament amenințător.

Ținând cont de toate aceste elemente, putem aprecia că există un risc real al transformării conflictului din Ucraina într-un război pe scară largă.

- Ce poate face SUA/Occidentul/NATO pentru a reacționa în fața tendințelor expansioniste ale Rusiei? Pot ele influența un eventual curs al unui război în Ucraina?

- Știm că Ucraina nu este membru NATO și nu se bucură de această garanție de securitate pe care Articolul 5 o oferă celor din NATO. Asistăm în această perioadă la un sprijin însemnat din partea NATO, mai ales de tip politic. În plan bilateral, foarte multe țări acordă sprijin, inclusiv echipamente militare defensive, Ucrainei. Referitor la masurile imediate ale NATO ca urmare a ultimelor evenimente, se observa ca această organizație a luat masuri de a trimite mai mulți militari în Europa de Est, iar grupul de luptă din România va fi operaționalizat mai rapid.

- Aceste agresiuni ale Rusiei reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional. Revenim într-o perioadă în care ”dreptul forței” se va impune în fața ”dreptului forței”?

- Vladimir Putin a semnat luni decretele de recunoaștere a celor două regiuni separatiste de pe teritoriul Ucrainei - autoproclamatele Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk - ca state independente, ignorând avertismentele Occidentului că un asemenea pas este ilegal și va pune capăt îndelungatelor negocieri de pace.

Rusia și cele două regiuni plănuiesc, de asemenea, să încheie înțelegeri separate privind cooperarea militară și protejarea granițelor, potrivit legii pe care Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului Rusiei, l-a luat deja în discuție.

Aceste agresiuni ale Rusiei, cu siguranță, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional. E un scenariu care se repetă. Comunitatea internațională, prin măsurile de care dispun nu pot face mai mult. Evident că Rusia va suporta, cum a mai făcut-o și altădată, toate masurile economice și financiare ale Occidentului.

- Cum ar trebui să reacționeze Ucraina? Să răspundă militar sau să-și asume rolul de ”victimă” în speranța că, într-un fel sau altul, va scăpa de agresor?

- Apreciez că un răspuns militar din partea Ucrainei ar fi poate ce își dorește mai mult Rusia în acest conflict. Dacă acest lucru se va întâmpla, vom asista probabil la o escaladare scăpată de sub control a situației, deja foarte tensionată, în Ucraina.

- Mai are vreo șansă Ucraina să adere la NATO? Această agresiune ar putea să producă o destabilizare și mai profundă a actualelor autorități de la Kiev? E plauzibilă întoarcerea unor forțe pro-ruse la conducerea Ucrainei?

- Ucraina nu este într-o poziție confortabilă care să permită, în acest moment, discutarea unui proces de aderare la NATO. Autoritățile de la Kiev sunt supuse unor presiuni extrem de intense și rezultatele acestui conflict pot fi influențate numai dacă Occidentul se implică în toate planurile în care acesta se manifestă. Este plauzibilă întoarcerea unor forțe pro-ruse la conducerea Ucrainei, dar nu cred ca va fi posibilă, în situația în care comunitatea internațională poate să pună presiuni reale și directe la adresa Moscovei.

- În ce măsură conflictul din Ucraina ar putea să genereze un conflict direct între NATO și Rusia?

- Nu putem considera posibil ca acest conflict din Ucraina să genereze un conflict direct între NATO și Rusia. Tratatul NATO nu prevede astfel de intervenții în sprijinul unui stat non-NATO. NATO, conform art.5 din Tratat reacționează și apară interesele, când este atacat, doar ale unui membru al Alianței Nord Atlantice.

- Ce ar însemna pentru România un război în Ucraina? Expansiunea Rusiei ar aduce o amenințare directă de securitate?

- Pentru Romania, un eventual război în Ucraina ar reprezenta o imensă amenințare la adresa securității naționale. Simpla prezență a României în cadrul organizației de securitate – NATO nu reprezintă, în opinia mea, garanția că țara noastră ar fi la adăpost de orice risc de securitate. Avem nevoie de o voință politica interna consensuala din acest punct de vedere, care să asigure condițiile politice, economice și financiare în efortul de asigura o armata pregătită să-și facă datoria, așa cum o cer nevoile de securitate.

- Cum pot fi diminuate aceste riscuri de securitate? Ce ar trebui să facă România în contextul acestei crize?

- România, ÎN PRIMUL RÂND, trebuie să-și respecte angajamentele asumate la nivelul NATO.

- Prezența în România a trei, patru mii de militari NATO e suficientă? Ce valoare strategico-militară are, la modul practic, această prezență? Se mizează mai mult pe valoarea simbolică a ceea ce înseamnă aceste forțe?

- Forțele militare din România, împreună cu cele primite în sprijin, pot face față nevoilor actuale doar daca le luăm într-un calcul care privește efortul de tip integrat, regional, pe care NATO îl coordonează.

Mai mult este greu de spus. Proiecțiile pe care le fac specialiștii în securitatea internațională trebuie să ia în calcul multe variabile și din această cauză nu trebuie să ne hazardăm cu un răspuns, fără a cunoaște toate datele. Acțiunile militare în contextul dat de situația generala din regiune pot evolua/escalada într-un ritm al confruntărilor de neimaginat. Modelele după care lucrează în prezent planificatorii militari pot fi depășite foarte ușor de realitățile din teren.

NOTĂ: Acest interviu a fost consemnat în cursul zilei de miercuri, 23 februarie. La doar câteva ore, președintele Vladimir Putin a dat ordinul privind o operațiune pe scară largă în Ucraina...

Citit 8074 ori Ultima modificare Sâmbătă, 26 Februarie 2022 01:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.