Alexandra Serenada Sîrghi, vocea de oțel care a rupt bariere la "Vocea României" (FOTO și VIDEO)
Foto: Bogdan Cînepă Sîrbu și Sebastian Bleoju

Alexandra Serenada Sîrghi, vocea de oțel care a rupt bariere la "Vocea României" (FOTO și VIDEO)
Evaluaţi acest articol
(25 voturi)

Alexandra Serenada Sîrghi, semifinalistă la "Vocea României" 2023, a fost invitata celei mai noi ediții a podcastului "SPOT ON la «Viața liberă» - Galațiul sub reflector". O gălățeancă a cărei voce excepțională a cucerit inimile românilor! Una dintre cele mai puternice și mai spectaculoase voci ale acestui sezon de "Vocea României", Alexandra Serenada Sîrghi este un artist care trebuie să conteze pentru radio și pentru televiziune, pentru arta spectacolului, pentru muzica românească și, de ce nu, pentru muzica internațională. 

În urmă cu şapte ani, în ediția din 1 octombrie 2016 a ziarului "Viața liberă", consemnam: "La doar 14 ani, gălățeanca Alexandra Serenada Sîrghi a fost revelația serii de vineri la "X Factor". "Mulțumim lui Dumnezeu că te-a înzestrat cu o voce atât de spectaculoasă", avea să exclame Horia Brenciu, pe atunci membru al juriului "X Factor". În acel sezon, Alexandra a ajuns până în etapa bootcamp, în grupa lui Carla's Dreams, iar patru ani mai târziu, în 2020, avea să facă spectacol până în semifinală, avându-l  de data aceasta ca mentor pe Ștefan Bănică.

În 2023, la "Vocea României", a oferit momente minunate, memorabile, de la audițiile pe nevăzute, la dueluri, knock-out-uri, în prima ediție live și în a doua ediție live - semifinala "Vocii României". "O voce formidabilă și o artistă cu personalitate", spunea Horia Brenciu, care, alături de Theo Rose, i-a fost antrenor. Despre evoluția ei în show-ul Pro Tv ați putut citi în ziarul „Viața liberă”. Cea mai recentă ediție a podcastului "SPOT ON la «Viaţa liberă» - Galaţiul sub reflector", a cărei invitată a fost Alexandra Serenada Sîrghi, poate fi urmărită pe pagina de YouTube a cotidianului "Viața liberă" - https://www.youtube.com/@viatalibera1549/videos. Merită să o vizionați pentru a o cunoaște mai bine pe artistă și pentru a asista la momente de la repetițiile pentru „Vocea României”.

- Alexandra, ești absolventă a Colegiului Național "Costache Negri" din Galați și studentă cu bursă de merit la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității București. Dincolo de „X Factor” și de „Vocea României”, care sunt cele mai importante performanțe pe care le-ai atins?

- Am fost la foarte multe concursuri, și naționale, și internaționale, în care am obținut premii diverse, de la mențiuni până la trofee ale festivalurilor. Cred că în aceste concursuri mi-am format o bază a experienței. M-au ajutat foarte mult să ajung la „X Factor”, la „Vocea României”, să reușesc să mă prezint mult mai bine.

- Există un festival sau un trofeu pentru care ai un sentiment aparte?

- Da. Se numește FICO - Festivalul Internațional de Canto „Cezar Ouatu”, organizat la Ploiești. Este un festival care, oarecum, m-a introdus din nou în lumea muzicii, după o mică pauză. M-am înscris la acel festival pentru că m-a îndemnat mai mult tatăl meu vitreg. Nu aveam nicio așteptare. Am învățat piesa și m-am dus la festival. Cu emoții, cu tot tacâmul, am reușit să câștig festivalul. Nu mă așteptam. Și este foarte important pentru mine, tocmai din cauza faptului că a urmat după un eveniment din viața mea.

- Ai un perete întreg pentru trofee sau o să transformi o cameră din viitoarea ta locuință într-o expoziție de premii?

- Aveam un dulap cu trofee, care, la un moment dat, a devenit prea mic. Acum trofeele sunt la bunica. Cred că atunci când o să am casa mea, o să rezerv o cameră pentru toate trofeele, diplomele și tot ce am câștigat din festivaluri.

- Până la urmă, toate acestea spun povestea ta ca artist, reprezintă o treaptă în evoluția ta. Să ne întoarcem la concursurile televizate. La „X Factor”, mentorii erau stabiliți de producători. La audițiile pe nevăzute de la „Vocea României”, dacă se întoarce mai mult de un scaun, concurentul are dreptul să-și aleagă antrenorul. Din clipa în care ai început să cânţi, n-au trecut mai mult de zece secunde şi s-a întors primul scaun, cel dublu: Theo Rose a fost cea care a apăsat butonul, împreună cu Horia Brenciu. Aș vrea să aflu, totuși, de ce, după ce s-au întors toate scaunele, ai ales să mergi la echipa Horia Brenciu - Theo Rose?

- O dată pentru că ei au fost cei care s-au întors primii și consider că au avut, poate, cea mai mare încredere în mine și în vocea mea. Și pentru că îmi place foarte mult Theo Rose. Mi se părea un artist extraordinar, cu un suflet foarte bun. Am cunoscut-o și chiar așa este: un artist extraordinar, o fată extrem de bună! Mi-a spus niște lucruri în „blind” (audițiile pe nevăzute - n.r.). Oarecum a simțit, m-a simțit pe mine ca artist, din primele acorduri. Și din acest motiv am vrut să mă duc în echipa lor, pentru că muzica e despre emoție, e despre simțire și în acel moment am simțit că am o conexiune cu Theo, că ea s-a conectat cu mine ca artist. Și așa a fost!

- Îmi amintesc o remarcă făcută de Theo Rose în emisiune: că ești un artist foarte muncitor, dedicat și că preferi să emoționezi prin cântec, nu prin povestea de viață. Dar experiențele prin care treci dau o sclipire aparte vocii și transmit mai bine emoția. Dar să vorbim și despre lucrurile excepționale care s-au întâmplat dincolo de reflectoarele de la ProTv! Aș vrea să-mi povestești despre experiența de a cânta pe scena Sălii Palatului în cadrul concertelor lui Horia Brenciu. 

- Au fost trei seri de Sala Palatului. În prima seară, nici nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Mi-am făcut treaba. Am interpretat piesa din blind, „Natural Woman”, și am cântat cu antrenorii și colegele mele „Lucruri simple”, din repertoriul lui Horia. M-am uitat doar în primele rânduri, pentru că în momentul în care cânt simt nevoia să mă uit în ochii oamenilor. Simt că se creează o conexiune care mă ajută să transmit și să mă desfășor ca artist. Deci în prima seară nu mi-am dat exact seama ce caut eu acolo, unde mă aflu. Am crezut că sunt la un spectacol. În a doua seară abia, când am ridicat capul și m-am uitat în sală și am văzut toți oamenii acolo, m-am emoționat și a fost copleșitor. A fost un sentiment pe care nu l-am mai simțit până acum. Și a fost foarte frumos! Îmi doresc să-l mai simt.

- Pentru orice artist din România, un concert la Sala Palatului reprezintă practic unul din punctele forte ale carierei, din punctul meu de vedere. Cum e să simți o sală întreagă, imensă, de 12.000 de suflete?

- Copleșitor. Nu sunt învățată cu spectacole atât de mari. Am mai fost pe diferite scene, dar pe o scenă atât de mare, cu atât de mulți spectatori, niciodată. A fost una dintre cele mai frumoase experiențe și chiar îmi doresc să se mai repete.

- Ne întoarcem la „Vocea României”. În opinia mea de simplu spectator, după spectacolul din audițiile pe nevăzute, două dintre momentele tale fac istorie la „Vocea României” și nu doar în acest sezon, ci pentru tot ce înseamnă „Vocea României”. Duetul cu Laila Abdel Hafiz, într-o variantă rock a celebrei piese „Buzele tale, două petale” și tulburătoarea interpretare a piesei „România”. Atunci am îndrăznit să scriu pe Facebook că ai avut o voce de oțel și o interpretare ca o intervenție pe suflet deschis. Pentru tine care au fost cele mai speciale momente de la „Vocea României”?

- În primul rând, a fost etapa blind, în care am avut cele mai multe emoții. Am crezut că o să leșin pe scenă. Oarecum, etapa  aceasta ne punea o etichetă. Era prima impresie pe care și-o făceau antrenorii și telespectatorii despre noi. Am pus foarte multă presiune pe mine, pentru că mi-am dorit foarte mult să iasă momentul foarte bine. Piesa o știam foarte bine, însă nu-mi ieșea de fiecare dată, poate și din cauza emoțiilor. Deci blindul ar fi unul dintre cele mai importante momente de la „Vocea României” pentru mine. Ar mai fi prima gală live, unde am cântat piesa „România”, care, într-adevăr, a fost o piesă foarte grea, atât din punct de vedere emoțional, cât și vocal. Este o piesă care mă face să mă gândesc la bunica mea și la bătrânii noștri, pentru că e o piesă despre țara noastră și oamenii din țara noastră. Românii sunt România. Și m-am gândit la bunica mea, pentru că a muncit toată viața ei, a crescut și a educat copii, inclusiv pe mine. Și la vârsta aceasta încă nu are liniștea pe care o merită. Acest fapt și gândul la bunica mea m-au făcut să simt această piesă într-un mare fel. Sper că s-a simțit!

- S-a simțit profund. Și îmi amintesc de o expresie pe care ai folosit-o în a doua gală live, că bunica este cea care te-a făcut om. Și în general e mare lucru în viață să știm să fim oameni.

- Așa este!

- Există în repertoriul tău o melodie sau piesă pentru care ai un sentiment aparte? Din repertoriul de artist e greu să spui: asta e piesa mea de suflet. Dar cu siguranță există măcar un top trei al cântecelor pentru care vibrezi într-un mod mai aparte decât pentru celelalte.

- Este o întrebare grea, având în vedere că, de fiecare dată când cânt o piesă, mă apropii de ea și devine piesa mea preferată. Vă pot spune trei piese, dar nu le pot pune într-un top. Una dintre ele ar fi „Listen”, din repertoriul artistei Beyonce. Este o piesă care îmi place foarte mult și pe care aș fi vrut să o cânt la „Vocea României”, însă nu am avut ocazia. O altă piesă ar fi „Hurt”, din repertoriul Cristinei Aguilera, pe care am cântat-o la „X Factor”, cred că în semifinală. Din cauza mesajului tulburător, e oarecum în sufletul meu. Și chiar dacă nu a fost piesa cu care am trecut neapărat mai departe la „X Factor”, a fost și este piesa care îmi va rămâne mereu în suflet. Și bineînțeles și piesa „România”, pe care am cântat-o la „Vocea României”. Toate au în comun ceva: emoția pe care o simt eu și mesajul.

- Câtă muncă este în spatele microfoanelor, al reflectoarelor? Cât durează repetițiile? Cum arată „bucătăria” a tot ceea ce înseamnă „Vocea României”.

- Eu am început pregătirea pentru „Vocea României” din ianuarie 2023, având în vedere că emisiunea s-a difuzat din septembrie și filmările au început în vară. La „Vocea României”, cu Theo și Horia, repetițiile ajungeau și la 7-8 ore pe zi, din cauza faptului că ne și presa timpul. Timpul era foarte scurt și trebuia să pregătim niște momente grele. Erau niște provocări, deci, da, ne pregăteam foarte mult. Vă dați seama și emoțiile: plângeam, eram emoționați, nu știam ce să facem, poate nu ne plăcea sau nu simțeam fiecare piesă. Într-un timp foarte scurt este destul de greu să te conectezi cu o piesă și să o simți. Prima dată trebuie să o înțelegi și după, să o treci prin filtrul personal. Și procesul acesta este destul de greu.

- În mesajul pe care l-ai transmis după „Vocea României”, am remarcat mulțumirile speciale pentru profesoara ta de canto. În opinia mea, profesorii de canto sunt asemenea bijutierilor care șlefuiesc, dau fațete noi, dau străluciri speciale unei voci. Voce care poate deveni briliant sau se poate ciobi...

- Școala de Canto e o a doua casă. Sunt aproape de prietenii mei, de profesoara mea de canto, care este un om foarte important pentru mine. Ea m-a învățat cam tot ce știu legat de muzică. A fost persoana care mi-a arătat cum se cântă corect. Știu că poate nu pare, dar este mare lucru! Pentru că e foarte greu să înveți să cânți corect, deși e necesar pentru orice artist. E persoana care m-a susținut și mă susține, a fost aproape de mine și a reușit să mă ajute să gestionez toate emoțiile pe care le-am avut în cadrul concursului „Vocea României” și nu numai. Profesoara mea de canto se numește Mădălina Cârcotă și vreau să-i mulțumesc că a apărut în viața mea.

- Ce se întâmplă după „Vocea României”? Unde, când și cum te putem asculta?

- Eu sunt foarte activă pe rețelele de socializare: pe TikTok, pe Instagram, pe Facebook. Acolo mă desfășor mai mult ca artist, postez clipuri în care cânt. Mi-aș dori foarte mult să lansez și piese. Îmi place să compun. Mă inspiră ceea ce simt eu, sentimentele profunde, alți artiști... Dumnezeu mă inspiră foarte mult. Relația mea cu Dumnezeu, relația mea cu diferite persoane din viața mea, ce am simțit la un moment dat, cam asta mă inspiră. Emoția mă inspiră. Compun, dar încă sunt la început. Mi-aș dori să pot oferi mai multă emoție prin piesele scrise de mine. Mi-aș dori, de asemenea, să postez și pe rețelele de socializare, poate, părți din anumite piese din compozițiile mele proprii. Chiar am să fac lucrul acesta! Încă mă bat cu timpul și cu toate aceste platforme pentru că, deși nu pare, e destul de greu să postez în fiecare zi. Și tot încerc să postez în fiecare zi. Nu îmi reușește de fiecare dată, dar acolo clar sunt foarte activă. „Sîrghi Alexandra Serenada”, așa mă poate găsi oricine pe orice rețea de socializare. Mi-aș dori foarte mult să încep să postez și pe YouTube.

- Unde și cum te vezi peste cinci ani?

- Peste cinci ani, mă văd pe scenă. Mi-aș dori să am concertele mele, să am piesele mele! Mi-aș dori ca oamenii să cânte împreună cu mine piesele mele. Să fac show-uri, să muncesc, să fiu prezentă și să-mi trăiesc visul, pentru că acesta este visul meu: vreau să cânt, să dau emoție și, de ce nu, poate să inspir, să ajut, să susțin totul prin muzică. Pentru că prin muzică se pot face foarte multe lucruri.

- Ai un mesaj pe care ți-ai dori să-l transmiți gălățenilor, cititorilor ziarului „Viața liberă”, telespectatorilor care te-au urmărit în show-urile TV de șapte ani încoace?

- În primul rând, aș vrea să le mulțumesc pentru toată susținerea. Am primit foarte multe mesaje și foarte multe aprecieri. Nu cred că aș fi putut să ajung în etapa în care am ajuns la „Vocea României” fără susținerea gălățenilor, în primul rând. Le doresc numai fericire, pentru că mie mi-au adus fericire prin tot ce mi-au transmis. Dumneavoastră mi-ați adus fericire prin tot ceea ce ați scris despre mine și vă mulțumesc enorm.

Tuturor le doresc cât mai multe bucurii, le doresc un an cât mai bun, cât mai fericit, cât mai împlinit și cu multă pace sufletească, pentru că aceasta este cea care contează cel mai mult din punctul meu de vedere. Să fim fericiți cu noi și cu sufletele noastre și cu persoanele care ne înconjoară. Și, bineînțeles, să mă urmărească în continuare pe rețelele de socializare, pentru că promit că o să postez cât de des se poate.

- Alexandra, mulțumesc din toată inima! Mult succes! Și pentru 2024 am și eu o dorință. Mi-aș dori ca vocea Galațiului, vocea gălățenilor să se facă auzită, să se facă ascultată în aceeași măsură ca „Vocea României”, dacă se poate. Să fim și noi o voce a României.

NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.

Citit 8169 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Ianuarie 2024 17:28

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.