La două adrese de pe strada Transilvaniei din Galaţi, respectiv la numerele 9 şi 11, s-a constituit de ani buni o zonă crepusculară. Asta privitor la litigiile apărute între locatarii din zona respectivă, altfel deveniţi proprietari cu acte în regulă prin dreptul de folosinţă îndelungată, prin uzucapiune.
Totuşi, între cei ce au locuit de-a lungul timpului în acea zonă au apărut şi persistă unele situaţii litigioase. Pe una dintre acestea am şi „tratat-o” într-o anchetă publicată în ziarul nostru din 21 aprilie 2008.
Atunci, din disputa purtată în termeni de uzucapiune a învins – nu contează cum şi dacă pe drept – Ioana Mititelu, de la numărul 9, în detrimentul Soficăi Vasilache, aceasta locuind, de asemenea, într-un corp al aceluiaşi imobil vreme de 40 de ani.
Am făcut această trimitere la doamna Ioana Mititelu, altfel un om care-şi vede cum poate de propriile interese, întrucât, zilele trecute, numele acesteia a fost invocat într-o plângere făcută de Mihail Vasiliu, care locuieşte, aţi ghicit, pe strada Transilvaniei, dar la numărul 11.
„Vă cer ajutorul dumneavoastră, ni se adresează Mihail Vasiliu, pentru a mi se face dreptate în cazul dosarului în care îmi cer drepturile asupra unui bun al meu, întrucât magistraţii Tribunalului Galaţi n-au fost în stare să o facă…
Am dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în care locuiesc încă din 2003. În raportul de expertiză tehnică făcut atunci (expert Hărăguţă Ioan) s-a consemnat faptul că pe lângă locuinţa veche obţinută am mai construit un corp de casă, iar peretele dinspre vecina mea Ioana Mititelu este construit pe terenul meu şi ţine loc de hotar, fapt recunoscut în scris chiar şi de către Ioana Mititelu”.
„Doamna Mititelu”, se plânge domnul Vasiliu, „mi-a cerut permisiunea să folosească peretele meu din spatele casei, cel de pe graniţă, pentru a construi pentru exteriorul construcţiei sale doar trei pereţi, pe trei laturi”.
„Problema e că, la înscrierea imobilului în regim de Carte Funciară, cu ajutorul expertului judiciar Ştefan Preda, vecina mea mi-a furat peretele trecându-l în proprietatea sa… Se vede clar asta, şi din aceea că peretele meu este din beton armat, în timp ce pereţii construcţiei doamnei Mititelu sunt din cărămidă.”
* Un dosar prea greu?… *
Tocmai din pricina enunţată mai sus, gălăţeanul Mihail Vasiliu a luat drumul instanţelor de judecată.
Numai că „…deşi actele fuseseră depuse la dosar, dovedind că peretele este al meu, domnii judecători de la Tribunalul Galaţi au dat soluţii cu totul nereale, tratând cu uşurinţă şi indiferenţă dosarul meu. Eu declar cu proprie răspundere că acest dosar este prea greu pentru judecătorii amintiţi, iar soluţiile date sunt la nivel de începători”.
Prin decizia civilă nr.87 din data de 11 februarie 2009, completul de judecată de la Tribunalul Galaţi hotărăşte că „în prezenta acţiune (dosar nr.12996/233/2007) prin care se revendică peretele comun şi terenul de sub acesta, nu poate fi primită, întrucât, prin consimţământul dat, ambele părţi se află în coproprietate forţată pe toată durata existenţei construcţiilor”.
„Având astfel în vedere împrejurarea că peretele în discuţie formează obiectul unui drept de proprietate indiviză, în mod corect s-a respins de către instanţa de fond (Judecătoria Galaţi) acţiunea reclamantului ca fiind nefondată”.
Prin aceeaşi decizie, judecătorii Tribunalului Galaţi reţin că „motivarea respingerii acţiunii de către instanţa anterioară reclamantului a fost făcută sumar şi eliptic”.
Ultimul atac
Da, dar întrucât şi recursul făcut la Tribunalul Galaţi i-a fost respins, ca nefondat, Vasiliu s-a folosit de o altă cale de atac, o acţiune în constatare la aceeaşi instanţă.
Soluţia amintită a judecătorilor de la Tribunalul Galaţi pare logică, măcar prin prisma realităţii că acel perete a devenit zid comun, fiind graniţă între cele două proprietăţi. Problema e că acel zid, deşi se află fizic pe (sau în) proprietatea lui Vasiliu, realitate recunoscută de Ioana Mititelu, a fost trecut în proprietatea acesteia.
Deocamdată, cei doi vecini nu se ceartă pentru „impostura” în care se află zidul cu pricina, Vasiliu se gândeşte însă la viitor. Până una alta, urmează verdictul în instanţă la ultima acţiune şi, cine ştie, poate că măcar în ceasul al 12-lea se va repara ceea ce a stricat expertul Ştefan Preda, căruia nu am reuşit să îi dăm de urmă.
