* Legalitate contrafăcută *
Repetăm ceea ce am mai afirmat şi în alte rânduri, construcţiile adăugate pe acoperişul blocurilor existente sunt ilegale.
Mansardarea este ilegală, cel puţin în modul în care se face acum. Autorizările se acordă în mod ilegal, pe acte care nu ar permite acest lucru, probabil cu complicitatea unor avocaţi, a unor notari şi chiar a unor judecători, pentru că altă concluzie nu putem trage.
În acest fel sunt încălcate în mod flagrant, abuziv, drepturile de proprietate ale locatarilor/proprietari de la blocurile (tronsoanele, scările) ce cad pe mâna întreprinzătorilor pe care nu-i interesează decât propriul profit.
În ceea ce ne priveşte, nu avem decât dorinţa de a-i face să înţeleagă pe cititorii noştri, care ni s-au şi plâns în acest sens, că au tot dreptul din lume de a nu se lăsa călcaţi în picioare de „buldozerele” constructorilor beneficiari.
Din aceleaşi motive am consultat şi un avocat cu mare experienţă în asemenea gen de cauze. Iată doar câteva dintre ideile reţinute din discuţia pe care am avut-o în legătură cu această speţă cu Georgeta Iordache, avocat în Baroul Galaţi.
* Doar o aparenţă subţire *
Ilegalităţile comise se succed una după alta şi numai cine nu vrea să le vadă nu le vede şi, implicit, încearcă să le confere artificial legalitate.
Contractul care stă la baza documentaţiei obţinerii autorizaţiei de construire a fost semnat în numele proprietarilor de către o persoană fără calitate. Acest contract a fost semnat de preşedintele asociaţiei de proprietari, Praisler Anton, de administratorul Toader Mariana Claudia şi nu de către proprietarii înşişi. (N.R. Este vorba despre exemplul din „Viaţa liberă” de luni, 2 noiembrie - Asociaţia nr. 185 din Mazepa II, Galaţi).
Semnarea contractului de către preşedintele asociaţiei în numele proprietarilor s-a făcut pe baza declaraţiei pe proprie răspundere date de către acesta.
În această declaraţie se consemnează că persoanele menţionate în cuprinsul acesteia şi trecute în lista întocmită sunt proprietarii apartamentelor din blocul în discuţie şi că semnăturile aparţin proprietarilor, dar asta nu înseamnă că proprietarii şi-au dat acordul pentru lucrările de mansardare.
Printr-o astfel de declaraţie s-a atestat, de fapt, identitatea preşedintelui asociaţiei de proprietari şi nu identitatea persoanelor aflate în tabel şi nici că aceste persoane şi-ar fi dat acordul pentru mansardare. Procedându-se în acest mod s-a dat doar o aparenţă firavă de legalitate contractelor, o astfel de declaraţie fiind lipsită de valoare.
Contractul încheiat este unul prin care se fac acte de dispoziţie cu privire la dreptul de proprietate al locatarilor-proprietari şi nu un contract de folosinţă. Prin contractul semnat între constructor/beneficiar şi preşedintele asociaţiei de proprietari se fac în mod deghizat acte de dispoziţie şi nu de administrare.
Contractul în discuţie înstrăinează dreptul de proprietate al locatarilor proprietari fără ca aceştia să-şi dea acordul. Şi dacă şi-ar fi dat acordul toţi proprietarii, tot n-ar fi fost suficient, având în vedere că proprietatea, de fapt coproprietatea indiviză, este a tuturor, adică şi a celorlalţi membri ai familiilor.
* Coproprietari numai în teorie, practic… *
Actele normative în vigoare – OG 85/2001, Legea 230/2007 - nu prevăd posibilitatea îndeplinirii unor acte de dispoziţie cu privire la dreptul de proprietate. Aceste acte normative se referă doar la organizarea, funcţionarea şi administrarea clădirilor (blocuri de locuinţe) şi nu la transferuri de proprietate.
Într-un bloc unde se află mai multe apartamente şi astfel sunt mai mulţi proprietari, aceştia au în coproprietate indiviză părţile comune ale blocului. Faţă de această situaţie, nici un act de dispoziţie nu poate fi făcut decât cu consimţământul tuturor coproprietarilor.
Concluzia? Având în vedere că cele două acte normative reglementează numai acte de administrare ale clădirilor-bloc şi nu acte de înstrăinare, se înţelege clar că pe baza contractelor respective nu se pot obţine autorizările de care se prevalează acum constructorii şi beneficiarii apartamentelor-mansardă.
* Primăria – bine intenţionată, dar… obligată *
Bun, admiţând o realitate evidentă, atunci cum de constructorii/antreprenori obţin autorizările necesare, recte autorizaţia de construcţie, certificatul de urbanism etc?
În mod normal, aceasta este şi părerea juriştilor specialişti în materie: cei de la serviciile specializate din cadrul Primăriei Galaţi n-au voie să elibereze astfel de autorizări în condiţiile în care documentele anexate la cererea de autorizare (declaraţii autentificate de la toţi, absolut toţi locatarii/proprietari) nu sunt autentificate la notar.
Cei de la primărie ştiu foarte bine acest lucru, mai ales că predecesorii unora dintre aceştia au şi păţit-o. De aceea se şi opun eliberării acestor autorizări.
Constructorii/beneficiari ai locuinţelor mansardate găsesc însă un tertip prin care să forţeze Primăria să le dea satisfacţie. Dau în judecată Primăria, primarul, solicitând instanţei de contencios administrativ să oblige, prin hotărâre, să li se emită autorizările respective.
Aceştia îşi motivează acţiunea în instanţă prin aceea că Primăria nu le-a eliberat acele autorizări. Fac în instanţă dovada că au cerut acele autorizări şi gata. Şi, sunt deja o grămadă de procese de acest gen.
Ştiţi ce se întâmplă în instanţă? Primăria pierde procesul, în ciuda faptului că cei care le-au solicitat autorizările nu deţineau, la rându-le, toate avizările.
În instanţă, se admite acţiunea constructorilor/beneficiari şi Primăria este obligată să elibereze autorizările solicitate, chiar dacă nu au fost depuse la dosar absolut toate declaraţiile autentice ale tuturor locatarilor/ proprietari (acestea fiind înlocuite de tabele incomplete semnate doar de preşedintele asociaţiei de locatari/proprietari), dar şi alte avizări ale unor instituţii precum Inspectoratul în Construcţii, Urbanism etc.
Deci, instanţa de judecată obligă Primăria să emită autorizările solicitate, dar, pe aceste documente, cei de la Primărie fac precizarea că le emit doar pentru că au fost obligaţi prin hotărârea numărul, din ziua…
În aceste condiţii, cei care au solicitat autorizările mai fac un proces civil în care cer ca Primăria să fie amendată administrativ şi să achite penalităţi de întârziere.
Din surse demne de luat în seamă am aflat că, în urma unor asemenea procese, Primăria (primarul) are de plătit vreo cinci miliarde de lei vechi. De ce au fost generate aceste procese? Tocmai pentru că cei de la Primărie au vrut ca totul să fie legal.
Cine e de vină? De ce emit unii judecători hotărâri judecătoreşti cu nerespectarea unui drept fundamental al oricărui cetăţean al unui stat de drept, adică a dreptului de proprietate? Asta chiar că nu vă mai putem noi spune.
* Ultima soluţie – tot în instanţă *
Bun, şi în cazul unor asemenea tertipuri îmbrăcate artificial într-o aură legală ce pot face „victimele”? Evident, nu le rămâne la îndemână decât tot o cale legală: o acţiune în instanţa de judecată. Cum o pot face? Relativ simplu şi, evident, cu ajutorul unui avocat.
Începutul unui astfel de demers este acela că orice locatar/ proprietar care deschide o acţiune la judecătorie în nulitatea absolută a contractului va avea câştig de cauză.
Se poate face o plângere penală la Parchet, pe baza contractului încheiat între preşedintele şi administratorul asociaţiei de locatari/proprietari pe de o parte şi constructorul/beneficiar al mansardelor pe de altă parte, împotriva reprezentanţilor celor două părţi, dar şi împotriva notarului care a încheiat acel act.
Concomitent, se poate iniţia, la Judecătorie, o acţiune în nulitatea absolută a contractului, dar şi o acţiune „în obligaţia de a face” pentru sistarea lucrărilor de construcţie.
Imediat după aceasta trebuie să se iniţieze o acţiune tot „în obligaţia de a face”. În cererea adresată instanţei de judecată se va scrie: vă rog să dispuneţi de urgenţă sistarea lucrărilor în conformitate cu prevederile art.581 din Codul de procedură penală, până la soluţionarea cauzei principale.
Evident, repetăm, aceste acţiuni trebuie făcute doar cu asistenţa competentă a unui avocat.
