Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, în a căror arie de competenţă e cuprinsă şi problematica specifică din judeţele Brăila şi Vrancea, au participat, în perioada care s-a scurs de la începutul anului şi până acum, la peste 650 de şedinţe de judecată.
E vorba, de fapt, de patru procurori, doi de la Galaţi şi câte unul din Brăila şi Vrancea, care au participat la judecarea cauzelor pe fond, dar şi la judecarea căilor de atac (apeluri şi recursuri).
„Această activitate, ne-a precizat Ion Ciafalon, şeful DIICOT Galaţi, a însemnat, un efort considerabil, de dimineaţă şi până noaptea târziu. Asta mai ales din cauză că rolurile instanţelor au fost foarte încărcate, iar completele de judecată au avut de soluţionat dosare de o complexitate deosebită, cauze instrumentate la DNA, la DIICOT, precum şi la celelalte unităţi din sfera de competenţă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.”
De la acelaşi interlocutor am aflat că procurorii au declarat 40 de apeluri şi recursuri privind hotărârile şi încheierile de şedinţă pronunţate de instanţele de judecată de pe raza celor trei judeţe. Din cele 40 de apeluri şi recursuri 18 au fost respinse.
Prea multă clemenţă… în instanţă!
„Această realitate, ne-a spus Ion Ciafalon, poate părea, la prima vedere, un aspect negativ al activităţii noastre, dar noi opinăm că instanţele de judecată le acordă cu prea mare uşurinţă clemenţă unor infractori periculoşi, că manifestă toleranţă în loc de sancţionarea severă a unor astfel de răufăcători. Mă refer, de exemplu, la situaţii în care grupuri care se ocupau cu contrabanda cu ţigări, care au creat pagube imense bugetului de stat, infractori pe care noi i-am prezentat în faţa instanţelor de judecată cu propunerea de arestare preventivă şi care, în cele din urmă, au fost lăsaţi în libertate.”
În fine, procurorii DIICOT Galaţi şi-au reafirmat poziţia intransigentă faţă de infractori şi intenţia de a ataca şi pe mai departe hotărârile judecătoreşti, care par a fi netemeinice sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru că, aşa cum apreciază dumnealor, „numai astfel putem descuraja comiterea unor fapte asemănătoare ca gravitate şi periculozitate”.
Da, e într-adevăr firesc să fie aşa, numai că demersul procurorilor ar trebui concertat cu cel al celorlalte forţe ale justiţiei!
