Doamna Adriana ne scrie că are probleme legate de executarea silită, în condiţiile în care nu deţine niciun bun. “Aş vrea să-mi spuneţi ce se întâmplă dacă am primit o hotărâre de executare silită (în urma unui credit nerambursat la bancă), în cazul în care nu am niciun fel de bun, dar stau la socri şi lucrurile sunt ale lor.
Persoana care a lăsat o adresă privind executarea silită a ameninţat cu închisoarea pentru neachitarea banilor. Am citit undeva că debitele se prescriu după trei ani. Vă rog să mă lămuriţi pentru că suntem speriaţi”, ne explică cititoarea noastră.
Debitele se prescriu într-adevăr în termen de trei ani, cu condiţia ca în acest timp să nu existe o cauză de suspendare sau întrupere a prescripţiei - de exemplu executarea este o cauză de întreupere a termenului de prescipţie.
Nu se poate face închisoare pentru debite neachitate, banca ar trebui să vă declare insolvabili, dacă nu aveţi bunuri şi nici nu aveţi venituri provenite din salarii sau alte surse, caz în care se poate pune poprire pe orice fel de venituri.
Ar trebui să încercaţi să vă înţelegeţi cu banca pentru că, deşi termenul general de prescripţie e de trei ani, acesta se poate prelungi ca urmare a repunerii în termen şi începerea curgerii unui alt termen de trei ani.
De exemplu, somaţia este un act de executare ce are ca efect întreruperea termenului de prescriţie, iar un nou termen de prescripţie începe să curgă de la data actului de executare. Pot exista şi excepţii, aşa că cel mai bine ar fi să consultati verbal un avocat. Pentru a înţelege exact situaţia juridică trebuie văzute şi actele.
Pensia de invaliditate
Domnul Costel M ne întreabă care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru pensionarea pe caz de boală?
Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
- accidentelor de muncă
- bolilor profesionale şi tuberculozei
- bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform Legii nr.19/2000.
În vederea pensionării de invaliditate, medicul primar sau medicul specialist pentru afecţiunea principal invalidantă, atunci când apreciază că starea de sănătate a persoanei pe care o are în asistenţă medicală nu îi permite reluarea activităţii profesionale, în limitele maxime de concediu medical prevăzute de lege, cu toate tratamentele medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerând în acest sens avizul cabinetului de expertiză medicală teritorială.
Medicul expert al asigurărilor sociale avizează pensionarea de invaliditate numai dacă constată pierderea totală sau a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, aprobând şi concediul medical necesar întocmirii formelor de pensionare.
După stabilirea concluziilor expertizei, medicul expert al asigurărilor sociale se pronunţă asupra invalidităţii printr-o decizie întocmită în patru exemplare (pentru cei care nu provin din muncă, în trei exemplare pentru cei care provin din muncă).
Încredinţarea minorului
“În urma divorţului în 2007, am acceptat că băiatul meu, care are acum 16 ani, să fie încredinţat tatălui, deoarece am plecat în străinătate, cu un contract de muncă. Băiatul meu nu a vrut să vină cu mine, invocând teama de necunoscut şi dorinţa de a nu-şi părăsi prietenii.
În hotărârea de divorţ am drept de vizitare în vacanţe. Ok, a venit în vacanţe, i-am trimis bani, haine, ce a mai avut nevoie etc. De anul trecut am revenit în ţară, şi ...surpriză!!! Băiatul meu nu este lăsat să mă vadă, să mă viziteze decât conform hotărârii de divorţ.
Am uitat să menţionez că nu există cale de comunicare cu fostul meu soţ, foloseşte copilul pentru a se răzbuna pe mine şi de când am revenit în ţară îmi face numai probleme. Băiatul a mai venit pe ascuns, îşi doreşte foarte mult să mă vadă, să locuiască din nou cu mine, dar mă interesează o metodă rapidă şi legală de a putea fi reîncredintat mamei. S-a ajuns la situaţia disperată de a se gândi să fugă de acasă şi să vină la mine” ne întreabă Andreea B., din comuna Schela.
Nerespectarea hotărârii judecătoreşti cu privire la programul de vizită stabilit angajează răspunderea penală a făptuitorului. În acest sens, aveţi posibilitatea depunerii unei plângeri penale la Parchet sau la Poliţie.
Pentru început vă sfătuiesc să îi explicaţi fostului soţ consecinţele juridice ale conduitei sale ilicite, şi, în lipsa unei atitudini pozitive din partea acestuia, să sesizaţi insituţiile de stat abilitate pentru efectuarea de acte de cercetare.
Dar, cu ajutorul unui avocat, puteţi solicita oricând reîncredinţarea.
