Ieri, 25 mai, a fost Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi. Şi la Galaţi, ca peste tot în ţară, s-au organizat seminarii şi s-au prezentat date statistice. Câţi copii au plecat de acasă în primele cinci luni ale acestui an. Câţi s-au întors. Câte fete, câţi băieţi. De ce au plecat. De câte ori au plecat până acum…
În spatele cifrelor seci – pe care ziarul nostru le-a prezentat deja -, există câte o poveste. Iar de la începutul anului şi până acum, la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi s-au petrecut 79 de astfel de poveşti. Unele, cu happy-end. Altele, poveşti de groază. Toate, având acelaşi scenariu: lipsa de atenţie acordată copiilor.
Cea mai recentă poveste este cea a lui Adrian, un băieţel de 11 ani, care, săptămâna trecută, nu s-a mai întors acasă, după ce a terminat orele. Cum copilul mai plecase de la domiciliu, părinţii nu au reclamat imediat dispariţia.
Radu Pleşa (foto 1), subinspector în cadrul Compartimentului Urmăriri al IPJ Galaţi, ne-a povestit cum a fost găsit băieţelul: „Părinţii au sesizat Secţia 5 Poliţie, pe data de 18 mai, că băieţelul lor nu a mai ajuns acasă şi că lipseşte de o zi. Cum minorul mai dispăruse de acasă, părinţii l-au căutat singuri o zi întreagă şi, când au văzut că nu îl găsesc, au apelat la Poliţie”.
„Asta trebuie să ştie oricine: la noi nu trebuie să treacă 24 sau 48 de ore de la dispariţie până să anunţi poliţia. Nu este ca în filmele americane! În momentul în care cineva descoperă că minorul a dispărut de acasă, imediat trebuie să anunţe cea mai apropiată secţie de poliţie”.
După această paranteză, Radu Pleşa a continuat povestea lui Adrian: „Anul trecut, copilul a plecat tot aşa şi a fost găsit de Poliţia Transporturi Feteşti, a fost dus la un centru de primire a minorilor, de unde familia l-a luat apoi acasă. Atunci părinţii nu au reclamat dispariţia. Acum însă, da. La trei zile de la sesizare, pe apelul 112 a fost anunţat că băieţelul a fost găsit de lucrătorii IJP Vrancea, fiind internat de urgenţă la centrul de primire minori”.
Aşa este procedura, ne lămureşte subinspectorul de poliţie. Aflăm şi posibilele cauze pentru care un băieţel de numai 11 ani decide să plece singur, de acasă: „am înţeles că familia din care provine are probleme; sunt certuri, consum de alcool… copilul este scăpat de sub control”.
Nu ca în „Changeling”, dar totuşi…
Povestea lui Adrian este una cu happy-end. Nu toate poveştile sunt la fel însă. Sunt cazuri în care copiii nu mai sunt găsiţi, sau cazuri în care poliţiştii caută un minor şi descoperă alţi copii! Nu s-a întâmplat, ca în faimosul film nominalizat la Oscar, „Changeling”, să se încredinţeze unei mame un alt copil regăsit, însă întâmplări inedite au fost.
În afară de situaţiile – cel mai des întâlnite – în care minorii pleacă de acasă fie din cauza părinţilor, care le impun standarde din ce în ce mai înalte, fie din cauza stării conflictuale din familie, copiii mai pot dispărea de acasă şi fiind răpiţi.
„Din fericire, nu am avut multe astfel de cazuri. Un recent caz de tentativă de traficare a fost cel al unei fetiţe din Bereşti; s-a încercat scoaterea ei din ţară, dar am colaborat bine cu Poliţia de Frontieră din Arad şi am reuşit să o aducem înapoi”, ne-a mai spus Radu Pleşa.
Cum se lucrează la depistarea minorului? Se fac hărţi cu posibilele destinaţii, se discută acasă la părinţi, aşa cum vedem că fac detectivii în filmele americane? Nu chiar, ne lămureşte, modest, Radu Pleşa, însă realizăm că maniera de lucru este „pe aproape”.
„Când primim sesizarea, se fac primele verificări. Unii din colegi rămân la birou, şi investighează în alte localităţi, prin telefon, alţii merg la locul de unde a dispărut copilul – de acasă, sau de la centru. Se discută cu părinţii, rudele, vecinii, colegii de şcoală. Se solicită urmărirea generală şi se întocmeşte o fişă a minorului către toate unităţile de poliţie; se caută la spitale, la centrele de primire a minorilor”.
Ce ar trebui să facă părinţii pentru a nu se trezi, într-o zi, că le lipseşte copilul de acasă? „Să discute foarte mult cu copiii lor, cheia este comunicarea. Şi, de asemenea, să sesizeze poliţia imediat cum dispare un copil. Sunt însă familii de unde copiii pleacă des, sau copii care pleacă de la centrele de plasament, şi, la un moment dat, cei responsabili nu mai raportează dispariţiile”, spune Radu Pleşa, subliniind pericolul:
„Şi în cazul dispariţiilor în condiţii alarmante [adică cele de posibilă răpire] şi în celelalte cazuri, primele 72 de ore sunt critice. Atunci copiii fie se întorc, fie nu…”.
Foto 1: Radu Pleşa lucrează la Compartimentul "Urmăriri" din cadrul IPJ
