Aurel Cosoreanu: „Nu sunt la mâna lumii interlope”

Aurel Cosoreanu: „Nu sunt la mâna lumii interlope”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ce gălăţean n-a auzit de Aurel Cosoreanu?! De peste trei decenii, omul este unul dintre cei mai tari cârciumari ai Galaţiului, lucru cu care se mândreşte peste poate. Pe seama lui Cosoreanu s-au spus multe. Şi de bine, dar şi de rău. În interviul de faţă vom încerca să elucidăm câteva din zvonurile recente legate de „nea Aurică”.

„N-am dat faliment şi nici n-am de gând”

- Zice lumea că aţi dat faliment. Aşa e?
- N-am dat, domnule, faliment. Cum să dau faliment?! Afacerile îmi merg chiar foarte bine. Cifra de afaceri este în creştere şi fac profit.

- Am văzut un anunţ cum că vă execută o bancă. Vă ia restaurantul?
- Nu-mi ia nimic. Este un abuz al băncii. Firma mea a intrat în reorganizare judiciară acum un an. Între timp, am reuşit să rezolvăm aproape toate probleme care existau. Nu şi cu banca, din păcate.

- Păi, ce are banca cu dumneavoastră?
- În 2006 am făcut un credit la Eurom Bank, care a fost apoi absorbită de Leumi Bank. La scurtă vreme, banca mi-a mărit dobânda până pe la 70 la sută, iar eu am dat-o în judecată. Ne judecăm şi acum.

-  Cum să treacă la executare, dacă vă judecaţi încă?
- E un abuz foarte mare! O golănie! Conform legii, o firmă în reorganizare judiciară nu poate fi executată silit. Orice pretenţie trebuie înscrisă la masa creditorilor.

- Banca n-a făcut asta?
- Ba a făcut, dar a încercat şi să vândă restaurantul meu, deşi nu are niciun drept asupra lui. Eu am dat înapoi 11 din cele 12 miliarde pe care le datoram, iar pentru restul şi pentru dobânzi ne judecăm.

„Combinatul m-a băgat în blocaj”

- Dar cum se face că aţi ajuns să împrumutaţi o sumă aşa de mare?
- E o poveste lungă. Aveam un contract pentru catering cu Combinatul. Dădeam cam 1000 de porţii de zi. Însă la un moment dat s-a produs un blocaj financiar, iar eu am rămas cu circa trei miliarde de lei blocate. O grămadă de bani! Mi s-a dat tablă în schimb, dar vânzarea acesteia s-a derulat foarte greu. Cam doi ani a durat totul, iar pentru a putea să acoper cheltuielile a trebuit să mă împrumut.

- Se aude că sunteţi la mâna lumii interlope. Că aţi luat bani de la cămătari şi că aţi pierdut tot. Că sunteţi, de fapt, doar angajat la restaurant. E adevărat?
- Este o mare minciună! N-am nicio legătură cu lumea interlopă. N-am luat bani de astfel de persoane, deci n-am să le dau. Mă deranjează foarte mult acest zvon pentru că a fost lansat de cei care încearcă să mă discrediteze şi să-mi racoleze personalul.

- E tare asta: vânătoare de chelneri. Nu mai sunt ospătari la Galaţi?
- Nu prea sunt. Mie îmi place să spun că sunt mai multe restaurante decât chelneri. Eu i-am format cum trebuie, să respecte clientul şi să facă meserie. Când vine unul şi le spune că patronul lor are probleme, normal că se gândesc să accepte o altă ofertă. Dar nu-i corect!

- V-au trădat fraţii şi prietenii?
- Unii m-au trădat. Alţii nu. Sunt câţiva oameni pe care i-am simţit alături, cum ar fi Andrei Lişinschi sau Nicu Dumitru. Alţii însă s-au grăbit să se laude că pun mâna pe ce am şi mă lasă în fundul gol.

- Cum treceţi peste criză?
- S-au mai schimbat lucrurile un pic. La prânz sunt clienţi ca de obicei, dar seara sunt tot mai puţini.

- E criză sau sunt prea multe restaurante?
- Şi una şi alta! Dar eu cred că cine se respectă nu merge la restaurantele de tip fast-food, cu reţeta pe calculator. Noi facem mâncarea tot la modul clasic: o vede focul!

- Când vă lăsaţi de cârciumărie?
- Cine? Eu?! Niciodată! Fac asta de o viaţă şi o s-o fac atâta timp cât m-or ţine balamalele.

Citit 7872 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.