Cine nu a vizitat, până acum, Sighişoara, rău a făcut, iar pentru îndreptarea greşelilor trebuie de urgenţă să îşi ia valizele şi să plece către acest loc absolut fermecător. Toate recomandările pe care le veţi găsi pe internet despre Sighişoara nu se ridică nici pe departe la înălţimea frumuseţilor din realitate.
Promovarea on-line a Sighişoarei pare mai degrabă opera unor membri ai cine ştie cărui club exclusivist care face reclamă doar aşa, ca să fie, nu ca să atragă clienţii. Sau, poate, este vorba despre promovare cu măsură, tocmai pentru a nu se trezi cetatea istorică sub asediul nesimţirii, aşa cum din păcate se întâmplă în multe zone turistice din ţară!
Pentru îndrăgostiţii monumentelor istorice, a cafenelelor ascunse între ziduri şi iederă, pentru cei cărora le place să admire ore în şir arhitectura clădirilor sau, pur şi simplu, să se piardă pe străduţe necunoscute, dar locuite de oameni prietenoşi, Sighişoara este destinaţia perfectă.
Nu vă luaţi - cel puţin nu în această perioadă! - pantofi „de oraş”, sau, ca să respectăm adevărul istoric al locului, „de cetate” şi nici haine pretenţioase. În această perioadă, cetatea medievală se află în lucrări de reabilitare; majoritatea străduţelor sunt refăcute de pietrari, lucru pe care vizitatorii îl află din pancarte montate chiar de primăria Sighişoarei.
În ciuda inconvenientului provocat de lucrări, rezultatul muncii pietrarilor este unul extraordinar: stradelele sunt refăcute după tipicul de altădată, cu pietre de râu, bătute în nisip şi canal de scurgere a apei de ploaie, pe mijloc.
De vizitat însă, aveţi atât de multe locuri, încât nu veţi avea timp nici să vă trageţi sufletul. Totul în cetatea veche este o invitaţie şi o promisiune: de sus, de lângă primărie, priveliştea oraşului vechi, de la poale, te invită să urci numaidecât în Turnul cu Ceas.
Până să ajungi acolo sus însă, este musai să vizitezi Muzeul de Istorie (amenajat chiar în interiorul turnului, şi care cuprinde secţiuni de arheologie, famacie, unelte şi obiecte, mobilier baroc şi renascentist şi, desigur, orologerie). Înainte de asta, însă, poţi trece (în revistă, doar!) prin „camera de tortură”, sau „muzeul armelor medievale”, din apropiere.
Asta, ca să nu uităm vizitarea Bisericii Mănăstirii, cu arhitectură impresionantă; impresionantă, desigur, însă până ce urci cele 176 de trepte acoperite, în capătul cărora se află Biserica Evanghelică din Deal. Aici, după ce ameţeşti privind arcadele aşezământului, este imposibil să nu treci şi prin cimitirul săsesc. Deşi sună funebru, este un loc plin de mister şi frumuseţe, mai ales acum, toamna.
Puneţi la socoteală preţurile relativ modice (de la 2 lei la maxim 10 lei) de intrare în muzee, turnurile breslaşilor (Cizmarilor, Cositorarilor, Croitorilor, Măcelarilor, Fierarilor), prietenia localnicilor şi - numai în această perioadă - incredibilul miros de struguri brumaţi, de vin, care se revarsă din orice curte şi aveţi doar câteva motive pentru o incursiune în Sighişoara.
Sunt şi alte motive, precum bucătăria locală, comerţul turistic din zonă, legendele locurilor, dar pe acestea vă lăsăm să le descoperiţi singuri. Despre obiectivele turistice din Sighişoara puteţi citi în suplimentul Cotidianului „Viaţa liberă” de sâmbătă.
