Cu ce să te servesc?
…păi, cafea nu am! Doar un ceai verde oribil – dar ajută la slăbit, nu că aş face vreo aluzie, Moş Crăciun, ştii că nu te-aş face gras tocmai când te pregăteşti să-mi fac un cadou!
Ia loc, n-am mai discutat de câţiva ani. Buni! Mă rog, e un fel de a spune „ani buni”. Erau anii ăia când găseai la mine în geam semnul de „Ocupată cu depresia, treceţi la următorul”.
Erai amabil, vroiai să vorbim – pe vremea aia încă mai beam cafea, fumam şi mă prefăceam fericită că sunt a treia roată la căruţă în materie de amor ghebos. Nu aveam chef să mă înmoi şi să îţi recunosc că eram captiva în propriul meu corp, hotărât să sufere ca nici un altul „din iubire”.
Ştiu, pe vremea aia credeam că aşa stau lucrurile – cu cât doare mai nasol, cu atât e sentimentul mai răzbătător şi proaspăt. Moşule, nu ai avut inimă să-mi spui că tare mai eram proastă.
Ca la cura de mere
Eşti amabil că vrei din nou să discutăm, domnule Moş. Noutăţi? Deosebit de multe, mi s-au împlinit toate visele, jur. Mi s-au şi năruit în timp record!
A fost aproape ca la că o cură de-aia de slăbire cu mere şi apă, după care îţi vin brusc toate hainele timp de o zi, pentru ca a doua zi să-ţi cauţi mărimea XXL şi să-ţi mai iei o îngheţată, iete, de-a naibii, tot s-a ales praful.
Noi şi vechi
Dacă îmi imaginam că o să merg pe aceeaşi cărare bătătorită? Că greşelile mele o să semene a păcat biblic şi a exces alimentar? Nu, Moşule, chiar exagerezi. Mă privesc cu suficient respect ca să cred că am învăţat din experienţele trecute – m-ai văzut când mi-a zvâcnit obrazul a râs în timp ce spuneam bla-bla-ul ăsta?
Moş Crăciun, adevărul e că bănuiam corect când eram ploadă – e neplăcut să fii om mare: mergi la şedinţe, nu înţelegi discuţiile politice, la serviciu nu te crede nimeni când zici că te doare capul şi singura chestie drăguţă este când îţi cumperi pantofi cu toc şi te duci cu soţul la petreceri.
Priorităţile!
Să fiu eu sănătoasă, Moşule, de câţi pantofi cu toc am. Chiar astă seară e petrecere şi mă duc încălţată cu pereche de cizme primite de pomană şi cu bugetul de cumpărături pe săptămâna viitoare, adică o rochie mov din care am să ronţăi ori de câte ori mi se va face foame de luni încolo.
Moşule, orice fată trebuie să aibă priorităţi, şi mai lasă-mă cu bocancii şi vremea de afară - cine a mai văzut fetiţă frumoasă în bocanci de munte? Sexy şi bolnavă însă se asortează, ştiu eu ce vorbesc, vezi că şi Dama cu Camelii avea idealuri asemănătoare…
Fetele cu televizor să urce pe tocuri!
Rugămintea mea, Moş Crăciun, este următoarea: du-te, te implor, la toate fetele cărora le merge televizorul tare, pentru că sunt singure şi nu vor să audă tăcerea din jur.
Stai puţin cu ele, lasă-le să joace teatru şi să te asigure că sunt fericite. Nu te teme dacă vreuna icneşte a plâns, va pretinde că e de la rimel şi va înceta urgent.
Lasă-le să se joace cu sticluţa de parfum primită de la vreun amorez absent şi tandru telefonic, pentru că, Moş Crăciun, toate suntem datoare cu o iubire nestinsă ca gazul de brichetă, horoscoape şi excese alimentare.
Şi acum, mă scuzi, domnule C., dar ce să mai întind povestea? De pe tocurile de 10 toate problemele par mai mici şi… habar n-ai cum îmi vine bugetul de săptămâna viitoare!
Foto: ideaplaza.ro
