* Ziua Europei: pacea perpetuă *
9 mai 1950: pe fondul începerii Războiului Rece – se credea chiar că va izbucni un al treilea război mondial! – la Paris, ministrul de Externe al Franţei, Robert Schuman, a citit în faţa presei o declaraţie-apel.
Chema Franţa, Germania şi alte state europene să creeze o piaţă comună pentru producţia de cărbune şi oţel – un fel de embrion al unei federaţii europene neîmplinite nici azi, când s-a ales totuşi un preşedinte al UE.
În realitate, omologii săi britanic şi american îi solicitaseră cu puţin timp înainte realizarea unui plan care să reintegreze Germania în blocul european: acesta era!
Umilită după Primul Război Mondial, Germania a evoluat spre începerea unui război; acum se evita repetarea istoriei…
18 aprile 1959: 6 ţări – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda semnau Tratatul de la Paris, înfiinţând astfel Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), embrionul viitoarei UE, care astăzi are 27 de state membre.
Un pact mai vechi…
O încercare de a aşeza pacea peste partea de vest a mapamondului începe însă prin celebrul Pact de la Paris, sau Pact Kellogg-Briand, din 27 august 1928, care milita pentru renunţarea la război ca instrument al politicii naţionale.
Pact între Franţa şi SUA propus de Aristide Briand, ministrul francez de externe, laureat al Premiului Nobel, acceptat de americani şi semnat de omologul său, Frank Kellog. Deşi, în SUA, tratatul a devenit parte a Constituţiei, războiul mondial tot a avut loc…
Războaiele noastre
10.000 de militari români căzuţi în 1877, aproape 600.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi morţi până în 1945 pe fronturile de Est şi de Vest al ultimului război mondial… Războiul de neatârnare şi participarea noastră la ultimul război mondial.
Tot la 9 mai: anunţarea Independenţei, în 1877, declararea păcii în Europa, în 1944.
Semnificaţie complexă
Ziua Europei a acoperit astăzi aproape complet celelalte semnificaţii ale zilei de 9 mai la români! Din când în când (în timpul guvernării PSD, de exemplu), se evocau, în egală măsură, semnificaţiile pământene ale zilei. Azi fost uitată aproape complet dimensiunea est-europeană…
Înainte de 1989, regimul comunist naţionalist serba pe 9 Mai Independenţa României după războiul din 1877: era data la care ministrul nostru de Externe, Mihail Kogălniceanu, a citit în Parlament declaraţia de „neatârnare”.
În primii ani ai comunismului, singura însemnătate a zilei de 9 mai era încheierea ultimului război mondial oficial. Şi copiii învăţau la şcoală că Armata Roşie a eliberat Bucureştiul de hitlerişti.
Or, pacea se semnase cu Occidentul încă de pe 7 mai 1945, pe 8 mai germanii au semnat-o şi cu ruşii, iar la 9 mai s-a mai semnat o dată, cu toate cele trei părţi…
Pentru a marca sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, euro-americanii respectă astăzi Ziua Z, data debarcării din Normandia a militarilor britanici, americani, francezi şi polonezi refugiaţi, din noaptea de 5 spre 6 iunie 1944 (când americanii au bombardat, pentru diversiune, şi Galaţiul).
Asta în timp ce în CSI şi Federaţia Rusă, care moşteneşte vreo 90 la sută din teritoriul fostei Uniuni Sovietice, se serbează ziua de 9 Mai.
Profesorul universitar gălăţean Vasile Lica puncta chiar recent faptul că germanii trăseseră de timp, după semnarea păcii separate cu puterile occidentale, pentru a-şi retrage cât mai mulţi oameni de pe frontul rusesc, căci frica de prizonieratul la bolşevici era uriaşă…
