V-aţi săturat de manele, de house, de mizeria oraşului, de putoarea de Combinat, de mârlănia generală şi generalizată, de bormaşini care sfredelesc pereţii blocului şi nervii dumneavoastră? Tânjiţi după o porţie generoasă de linişte, după o gură de aer proaspăt, răcoare de munte şi frumuseţe naturală?
Atunci vă propunem o minivacanţă într-un loc - nu foarte scump! - dar minunat: Mănăstirea Văratic din judeţul Neamţ. Nu, nu vă trimit la mănăstire, şi nici nu trebuie să fiţi nişte evlavioşi din fire! V-o spune un om care ajunge la biserică din an în Paşti, sau ca să fim sinceri, numai de Paşti.
La Văratic, veţi găsi odihnă şi aer curat şi o să vă bucuraţi ochii cu privelişti binecuvântate de Dumnezeu. „Natura a tipărit aici o dulce şi primăvăratică sărutare pe sânul munţilor”, aşa o descrie Calistrat Hogaş şi cine sunt eu să-l contrazic?
Un loc de poveste
Străjuită de culmi domoale, acoperite cu păduri de conifere sau fâneţe, mănăstirea Văratic este una din perlele şiragului de sfinte locaşuri ale Moldovei. Un paradis al florilor de o frumuseţe rară înconjoară fiecare casă din sat şi fiecare chilie de maici.
Cerul e limpede şi parcă şi Dumnezeu vrăjit de atâta farmec natural e mai aproape de suflet. Liniştea curată e tulburată dimineaţa şi seara de sunetul de lemn al toacei, de dangătul metalic clopotului care cheamă maicile la rugăciune.
Mai puţin de o oră faceţi cu autobuzul sau maşina proprie de la Piatra Neamţ la Văratic. Iar până la Piatra, dacă nu aveţi autoturism personal, puteţi lua un microbuz, că biletul costă 35 de lei. La 7,30 aţi plecat din Galaţi, la 12 şi un pic sunteţi deja la munte.
Şi dacă tot treceţi prin Piatra Neamţ, un zbor cu telegondola ar fi mare păcat să rataţi. Iar la jumătate de oră de drum de Piatra e Bicazul, asta dacă simţiţi nevoia de iureşul unei staţiuni consacrate.
Pentru cazare chiar nu trebuie să vă faceţi griji. Zeci de pensiuni cu nume de poveste „Codrii de Aramă”, „Pădurea de Argint”, „Pădurea de Smarald”, vile, viluţe ori case de vacanţă încolonate pe drumul dintre Agapia şi Văratic vă aşteaptă dornice de oaspeţi. Şi nici nu e foarte scump: 120, 100 sau chiar 80 de lei pe noapte de cameră cu tot confortul cu care v-aţi obişnuit acasă.
Nu vă plictisiţi!
Mănăstirea Văratic, ridicată într-o mică depresiune la poalele munţilor, poate fi vizitată, cu muzeu cu tot, la preţul de patru lei de persoană. Pe mine cel mai mult m-a impresionat, în biserică, „Sfânta maramă”, pictată de Nicolae Grigorescu, icoană ferecată în argint din care Mântuitorul vă priveşte blând.
În bisericuţa din partea de nord a mănăstirii îşi doarme somnul de veci poeta Veronica Micle. Îngerul îi plânge la cap de pe crucea albă de marmură în care stau săpate versurile “Şi pulbere, ţărână din tine se alege/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege”.
La un kilometru nord de Mănăstirea Văratec se găsesc două rezervaţii naturale superbe: "Codrii de aramă" - o pădure de goruni seculari - şi „Pădurea de argint”, o pădure de mesteceni de 200 de ani, care l-au inspirat pe Mihai Eminescu în poezia pe care aţi învăţat-o la şcoală: “Călin, File de Poveste”.
Să nu uit, copia manuscrisului original semnat de marele poet este expusă la Agapia, în muzeu. Drumul de 7 km prin pădurea care leagă Agapia de Văratic este ideal pentru plimbare, picnic sau chiar un grătar gustos.
Şi dacă vi se face poftă de larma oraşului şi de un pic de distracţie... laică, Piatra Neamţ e la un ceas distanţă şi are un ştrand pe cinste! Pentru alte obiective de turism ecumenic, citiţi în pagina viitoare de „Timp liber”!
