* O gălăţeancă are acasă peste 200 de roci variate ca forme şi culori *
Calcare, gresii, cuarţite, şisturi, granituri şi bazalturi îşi amestecă reflexii, porozităţi, culori, muchii şi rotunjimi sub acoperişul care le fereşte de ploaie şi frig. Nu este vorba nici de un laborator, nici de un muzeu, ci de camera unui geolog amator care adună acasă toate rocile de care se îndrăgosteşte pe munte.
Dana Avram, căci despre ea este vorba, are 34 de ani şi a îndrăgit natura din prima clipă în care i-a cunoscut frumuseţea. Îşi aminteşte de prima sa excursie cu colegii de grădiniţă, pe când avea numai cinci ani: „M-am desprins de grup şi m-am dus în pădure. Instinctiv am ştiut atunci că este chemarea mea”.
Dormitorul Danei găzduieşte nu mai puţin de două sute de roci diferite ca tip, mărime, formă şi origine. Din ’91 încoace cară grijulie în rucsac pietrele pe care le păstrează ca frânturi din munţii pe care i-a cutreierat.
„Piatra Craiului a fost primul munte pe care am urcat cu rucsacul în spate. Acolo m-a atras foarte tare prospeţimea calcarului. Roca era incredibil de albă”.
La 6 ani după prima expediţie pe munte, Dana Avram a început să practice şi alpinismul, pentru a face cunoştinţă cu rocile de dimensiuni mai mari, pe care nu le putea lua acasă.
„Contactul direct cu pietrele mi-au dat un sentiment de apartenenţă. Am realizat atunci că există o simbioză între mine şi ele”, mărturiseşte gălăţeanca pasionată de universul mineral.
Jumătate de kilogram de piatră în rucsac
Uşor de înţeles, oricâte drumeţii ar fi făcut, Dana Avram nu ar fi avut cum să deosebească rocile fără minime cunoştinţe geologice. A descifrat tainele acestei ştiinţe cu ajutorul volumului „Geologie şi drumeţie. Trasee în Carpaţii Româneşti”, o carte care clasifică rocile după tipurile şi specificul lor, dar şi după zonele geografice în care pot fi întâlnite.
A învăţat să le recunoască şi să observe detaliile cele mai neobişnuite, care fac diferenţa dintre o piatră obişnuită şi una aparte. „Nu caut atât structura geologică, cât simbolul ei”, explică tânăra colecţionară ţinând în palmă o piramidă de granit.
Între pietrele ei, găseşti una care se confundă cu oul de prepeliţă şi alta care ai putea jura că este un cartof, un trapez negru, colţuros, care pare un monument funerar şi o rocă cenuşie ce seamănă a munte cu vârful înzăpezit - „Everestul furnicilor” - cum îi spune Dana.
Prietenii şi tovarăşii de drumeţie ai ineditei colecţionare îi cunosc pasiunea şi se străduiesc să contribuie cu exemplare cât mai deosebite. I-au adus pietre chiar şi de peste graniţe, din Alpi, de pe Muntele Ararat, din Masivul Matterhorn sau din Marea Egee.
„Sunt fascinată de granitul roşu din Alpi şi de pietrele de prundiş cu linii care îmi sugerează nişte simboluri mistice. Unele sunt foarte estetice, pot fi purtate ca medalion”, este de părere tânăra care poartă la gât o pietricică aparte cu conturul teşit.
Recordul personal al Danei Avram este o jumătate de kilogram de pietre aduse de pe munte într-o singură drumeţie. Se amuză singură de neobişnuita ei patimă şi aşteaptă cu nerăbdare un prilej să se întoarcă acasă cu un nou trofeu mineral.
Visează să îşi amenajeze într-o zi o vitrină cu rafturi îmbrăcate în catifea, pe care să-şi poată etala colecţia de roci şi de amintiri deopotrivă.
