* Când o să învăţăm respectul?! * Galeria celebrităţilor Teatrului Dramatic, călcată-n picioare de… maşini! *
Pe Bulevardul Celebrităţilor de la Hollywood, actorii americani celebri şi-au lăsat viitorimii o amprentă concretă: şi-au apăsat palma în cimentul proaspăt.
Şi Galaţiul are o replică, ceva mai firavă, începută acum câţiva ani: împrejurul treptelor de la intrarea în Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, pe care s-ar putea filma oricând scena căruciorului de copil din filmul „Crucişătorul Potemkin”, cu modestie, dar şi cu adevărul că actorii stau la baza Teatrului, mai mulţi actori gălăţeni - 18, unii duşi într-o lumea mai bună, alţii visând la una, şi-au lăsat amprenta.
Sau în cazul celor plecaţi dintre noi mai din timp, n-a fost posibilă decât gravarea în piatră a numelor. ..
Ieri am observat un automobil care se odihnea la umbră, pe plăcile din dreapta Teatrului. O roată călcase între Gheorghe V. Gheorghe şi regretatul Mitică Iancu – ambii actori de comedie, care au dus ei şi greutăţi mai mari, ale timpului…
Altă roată, din faţă, stătea exact pe Grig Dristatru, actor de comedie care ar putea vedea latura amuzantă a poveştii. Leonard Calea, sub capota din faţă, nu era apăsat….
În dreapta teatrului poţi vedea numele lor: Gheorghe V. Gheorghe, Mitică Iancu, Ioana Citta Baciu, Radu Jipa, Stela Popescu Temelie, Marcel Hârjoghe, Grig Dristaru, Leonard Calea şi Alexandru Năstase.
Pe latura stânga, fără maşini parcate, măcar că pe acolo este intrarea de serviciu, stau: Vlad Vasiliu, Mihai Mihail, Liliana Lupan, Eugen Popescu Cosmin, Lucian Temelie, Marga Georgescu, Şerban Bogdan, Septimiu Pop şi George Serbina. Practic, ciclul este închis – nu mai… au voie să se nască sau să devină şi alţii mari actori; cel puţin nu de rândul întâi. Glumim!
Modestia plasării, care ar face publicul normal să se aplece să citească, pios pentru cei dispăruţi, cu recunoştinţă sau un gând plin pentru cei încă pe scândură, duce însă şi la ignorarea „pietrelor”! Mai ales unde praful a mai înfundat inscripţiile, unii calcă şi, iată, până şi o maşină în căutare de un locşor la umbră poate trece pe deasupra.
Bine că nu s-au crăpat plăcile! Bine că nu i-a trecut prin cap vreunui cetăţean turmentat să ia colţul teatrului drept loc de slobozenie… Nu trebuie să înveţi la şcoală sau să îţi spună cineva: locul în care societatea găseşte cu cale să însemneze nişte nume, se cuvine respectat ca şi monumentele dintr-un cimitir! Dar cum astăzi şi cimitirele sunt uneori profanate…
