Isac (Ițig) Peltz, scriitor, publicist, traducător, s-a născut pe 12 februarie 1899, în București. Autodidact, a efectuat studii (neverificate documentar) de teologie ebraică.
Isac Peltz a debutat editorial în 1916 cu eseul ”Menirea literaturii”. A fost redactor la publicațiile ”Presa liberă”, ”Literatorul”, ”Facla”, ”Adevărul”, ”Viața românească”, ”Sburătorul”, ”Bilete de papagal”, iar după cel de-Al Doilea Război Mondial la ”România literară”, ”Luceafărul”, ”Gazeta literară” ș.a.
În anul 1918, Isac Peltz a publicat volumul de poeme și proză intitulat ”Fiori” și primul său roman ”Viața cu haz și fără a numitului Stan”, în anul 1929, o scriere cu temă suprarealistă, care a fost premiată de Societatea Scriitorilor Români. Au urmat romanele ”Horoscop”, ”Calea Văcărești”, ”Foc în Hanul cu tei”, ”Israel însângerat”, ”Vadul fetelor”, ”Max și lumea lui”. A publicat și volume de memorialistică.
Isac Peltz a tradus singur sau în colaborare din George Sand, Sarah Bernhard, O. Henry, Ivan Efremov ș.a.
S-a stins din viață pe 10 august 1980, în București.
