Lingvist, filolog şi istoric, Aron Pumnul s-a născut pe 27 noiembrie 1818, în satul Cuciulata, județul Brașov, într-o familie de țărani iobagi. Şi-a făcut studiile la Gimnaziul din Blaj (1836-1841) și apoi la Cluj (1841-1842), unde a absolvit cursuri de filosofie. În 1843, a fost numit profesor de filosofie la Blaj și în același an a fost trimis ca bursier la Institutul "Sf. Barbara" din Viena, pentru a face studii teologice. În 1844, a înființat, la Viena, Societatea Teologilor Români. La întoarcerea în ţară, și-a reluat catedra de filosofie la gimnaziul din Blaj.
Şi-a făcut debutul în publicistică, în 1845, în "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", cu un studiu privitor la ortografia limbii române. În 1847, a fost redactor şi colaborator, cu articole filosofice şi de morală religioasă, la revista "Organul luminării", apoi la "Învăţătorul poporului".
Ca participant la Revoluția de la 1848-1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare, din 18-30 aprilie, care a precedat adunarea națională din mai de pe Câmpia Libertății. A fost condamnat la moarte în contumacie, astfel că s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A fost unul dintre conducătorii mişcării de renaştere naţională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor, în revista "Bucovina".
În 1849, a devenit primul profesor de limba şi literatura română de la liceul german din Cernăuţi, exercitând o extraordinară influenţă asupra elevilor săi, printre care s-a aflat şi Mihai Eminescu.
În 1850, a publicat, la Cernăuţi, lucrarea de lingvistică "Convorbire între un tată şi-ntre fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti". A alcătuit prima antologie de literatură română - "Lepturariu românesc cules den scriptori rumâni", lucrare valoroasă din punct de vedere documentar, având un caracter preponderent didactic. A elaborat şi o gramatică a limbii române, în limba germană "Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen".
La moartea sa, pe 24 ianuarie 1866, elevii săi au scos broşura "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti la mormântul prea iubitului lor profesor Arune Pumnul", în care tânărul poet Mihai Eminescu a debutat cu poezia "La mormântul lui Arune Pumnul".
