* Pentru că mulţi vor să se folosească de informaţii în scopuri necurate, demersul de a scrie despre clădirile-monument ale Galaţiului a fost întâmpinat cu neîncredere *
Îl ştiţi pe profesorul Valentin Bodea (FOTO), care a scos o carte în premieră: „Monumentele istorice şi de arhitectură din oraşul Galaţi din a doua jumătate a sec. XIX - prima jumătate a secolului al XX-lea”?
Pentru că tot felul de ticăloşi scormonesc prin praful vechilor documente pentru a revendica moşteniri fictive, profesorul de istorie a trebuit să topească un zid al neîncrederii pentru a obţine datele necesare de fapt oraşului şi să scrie această carte.
Născut la Brăila, a trăit la Focşani până în 2000, când a ajuns la Galaţi. Acum, autorul acestui album gălăţean predă istoria… la Tecuci, după ce a predat şi la şcoli din judeţ. Mărturiseşte însă că este un cercetător mai fericit decât ca profesor.
Oricum, visul său rămâne să se întoarcă în oraşul de la Dunăre. Ca şi alţi „venetici” de seamă - Urechia, Pacu, Munteanu-Bârlad – iată, încă un străin de meleag scrie despre noi…
„Sper ca vremurile să se schimbe şi să revin aici, pe un post de cercetător sau de… mic istoric, cât de mic, care să crească…” – mărturiseşte Valentin Bodea, co-iniţiatorul serbării istorice de duminică – „Rendez-vous – Galaţiul de altădată”… „Mi-ar plăcea să-i văd pe gălăţeni entuziasmaţi aşa, măcar din când în când”, spune.
- De unde aţi colectat datele privind aceste vechi clădiri?
- Din cărţile vechi de la Bibliotecă, din Arhivele Naţionale de la Galaţi, unde am găsit foarte multe fotografii, detalii, informaţii… Au rămas destule şi pentru alţii, care le vor completa. Poate că, dacă ar fi fost acum dl Paul Păltănea, îmi mai dădea un imbold, mă mai sfătuia unde să mai caut…
- De unde a venit ideea unei cărţi dedicate acestor clădiri-monument?
- Când am terminat facultatea, am plecat la Focşani. M-am întors după un an, în 2006, şi mi-am zis să intru la master. Tema pe care mi-am ales-o nu se plia pe istoria Galaţiului şi mi s-a spus să o schimb. În 2007, mi-am cumpărat un aparat de fotografiat ca să fac fotografii din Galaţi.
Selectând acele fotografii, am vrut să aflu şi istoria locurilor surprinse. Am mers la Arhive, am mers la Muzeu, am mers la Bibliotecă, am fost direcţionat la alţi oameni şi uşor-uşor am reuşit să încropesc un material şi să-l prezint unui profesor, care să mă coordoneze. Când a văzut că se pliază pe istoria Galaţiului, a fost de acord. Şi am început atunci studiul intens.
- Aţi găsit sprijin chiar peste tot?
- Ei, la început am fost uşor dezamăgit, lumea n-a fost chiar aşa deschisă, nu s-a putut colabora aşa de bine… Şi proprietarii caselor, dar şi cei care aveau documente. De exemplu, nici la Arhive nu a fost o deschidere foarte mare, dar treptat-treptat… Iniţial au zis: „S-ar putea să te ocupi cu lucruri necurate, s-ar putea să vinzi ceva… Nu-ţi dăm chiar aşa: dacă ştii ceva, îţi dăm câte ceva, dacă nu, nu ne băgăm…”
Am venit mai des, am întrebat mai des, am încercat să par un om decent şi care nu umblă cu şmecherii, cu viclenii, şi au văzut că se poate discuta... Şi atunci, atât cu directorul de la Arhive, dl Pohrib, cât şi la dna Oneţ, de la Bibliotecă, care mi-a pus la dispoziţie cărţi vechi şi tot ce are pe la colecţii, a mers mult mai lejer.
Astfel, am reuşit să termin şi masteratul în 2009 şi am reuşit să scot şi primul volum la sfârşitul anului trecut, în decembrie. Dacă se poate, o să meargă în continuare şi volumul doi. Ulterior, o să le unesc…
- Volumul doi merge pe aceeaşi structură?
- Da, numai că apar noi şi noi monumente. Apar şi personalităţi: Alexandru Ioan Cuza, Damian Drăgănescu – bun prieten al lui Nicolae Iorga, apare Iancu Corvizianu, care s-a căsătorit cu Elena Mantu… Apar şcoli, cum ar fi Palatul Şcolilor Comerciale sau Institutul Catolic – „Notre Dame de Sion”… Palate: Palatul Poştei, Palatul Navigaţiei sau Palatul V.A. Urechia…
Unul dintre hotelurile importante, Grand Hotel – actuala Primărie, o să apară în carte. Va fi poate material şi pentru un volum trei. Am înţeles că cei de la Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu se ocupă de consulatele străine şi am să vorbesc cu dl Negoiţă…
- Planuri şi mai de viitor?
- De data aceasta m-am descurcat, n-au fost preţurile foarte mari, dar în general este dificil să scoţi tiraje mici, să poţi suporta costurile… Mi-aş dori şi eu o hârtie mai bună, poze color… Depinde şi de autorităţile locale. Dacă autorităţile locale ar fi interesante de pildă să colaboreze cu Biblioteca, cu Muzeul, cu Primăria sau alţi factori locali…
Ceea ce am făcut până acum n-a fost făcut pentru bani sau pentru faimă. Deşi, sufleteşte am fost mulţumit că am fost bine primit pe unde am fost. Biblioteca „V.A. Urechia” mi-a promovat volumul, mi-a oferit şi o diplomă de excelenţă. Palatul Copiilor, la fel, a fost deschis…
Mi-a făcut plăcere, aceea a fost casa Robescu. Centrul Cultural „Dunărea de Jos” a avut iniţiativa să publice cartea în serial… M-a bucurat foarte mult şi premiul pe care mi l-au oferit în ianuarie, mai ales că se numea „Premiul special Paul Păltănea”…
