* S-a redeschis Şantierul Arheologic „Dunărea”! * De data asta, cercetare completă! * Lucrare de mare amploare: săpături arheologice pe 7,4 ha! * Visul început de profesorul Brudiu în anii ´80 este împlinit de o echipă de arheologi din Galaţi, Tulcea, Călăraşi, Bucureşti *
Poliţia de Patrimoniu a fost sesizată luna trecută că se distruge un sit arheologic de valoare inestimabilă, că se sapă adică, lângă cimitirul Cătuşa! Că mai mulţi bărbaţi săpau acolo, în zona vechii necropole romane şi deci trebuia să fie prinşi asupra faptului şi pedepsiţi! Din fericire, era vorba, însă, despre un eveniment în care ajunsesem să nu mai credem: redeschiderea şantierului arheologic, după încercări repetate de a scoate la lumină Istoria! O necropolă romană cu sute de morminte şi o aşezare militară, apoi civilă, cu mari depozite comerciale – totul va fi scos la lumină până la sfârşitul anului viitor !
Am ajuns la sit în penultima zi de campanie din «actul unu» al săpăturilor, care iau o pauză până în ianuarie. Găsim la faţa locului, ca pregătindu-se pentru un război cu uitarea, oameni cu lopeţi, cu perii, un utilaj... “Ne aflăm practic în afara rezervaţiei arheologice, în zona de protecţie a acesteia, aşa cum este figurată în Planul Urbanistic General al municipiului Galaţi…practic la porţile ei” – ne pune în gardă responsabilul ştiinţific al cercetării arheologice, tulceanul Gabriel Jugănaru – doctor în ştiinţe istorice, cercetător ştiinţific II şi arheolog – expert, cu peste două decenii de arheologie la activ.
“Rezervaţia începe de la limita de Est a săpăturilor făcute acum de noi şi ţine până la limita blocurilor – are 54.000 mp. Arealul pe care săpăm acum (necropola antică, n.red.) are 20.000 mp şi este considerat în Planul de Urbanism General al municipiului Galaţi zona de protecţie a sitului arheologic Cartierul Dunărea. Dar avem deja veşti bune: deşi suntem abia la început, am descoperit şapte morminte de inhumaţie, toate de la începutul secolului III după Hristos. Din păcate, toate aceste morminte au fost jefuite încă din Antichitate, e un standard deja… ”
Partea bună rămâne însă faptul că jefuitorii căutau doar aur şi pietre scumpe, iar în vremurile noastre valoarea stă şi în ceea ce dovedeşte artefactul descoperit, fie el doar un ciob, o statuie sau o monedă: vechimea locuirii, poate chiar unicitatea zonei…Din nefericire, vechii jefuitori au mişcat, chiar aruncat scheletele. Deocamdată, săpăturile începute pe 11 neiombrie au scos la iveală fragmente din piese de inventar şi câteva schelete incomplete, în morminte de inhumaţie, de inspiraţie creştină, fără a fi însă creştine: orientarea mormintelor este aleatorie. Inhumaţia urmează tipului de înmormântare antică, prin incinerare.
“Zestrea” domniţei romane
“Chiar ieri am descoperit, în mormântul unei femei, un pandantiv metalic de tip lunula, împreună cu mărgele de sticlă şi o monedă foarte rară emisă la Tyras pentru împăratul Caracalla, monedă de tip Tetrassarion ce a circulat între anii 206-217 d. Chr.”, ne-a dezvăluit şeful echipei de arheologi. Joi, 8 noiembrie, s-a petrecut evenimentul, cel mai important din timpul acestei prime campanii de săpături: „Este cea mai importantă descoperire de la cercetările efectuate cu ani în urmă pe parcursul mai multor campanii de dl profesor Mihalache Brudiu..” Şi este abia începutul! Directorul Muzeului de Istorie, prof. Cristian Căldăraru, mă ţinuse pe jar: nu-mi dezvăluise ce se descoperise acolo, a lăsat chiar descoperitorilor mândria de a-mi povesti…
Pământul se deschide…
Vedeam un pământ răscolit, ca un câmp de luptă. În zare, în prelungirea şirurilor paralele de „tranşee”, se vedea dealul pe care se ridica acum două milenii castrul roman, din piatră, de la Tirighina. Eram în plină necropolă a aşezării civile din actualul Cartier Dunărea, lângă un castellum înghiţit de pământ, înconjurat cândva de palisade de pământ şi lemn, de şanţuri de apărare. Acum, şantierul arheologic este „apărat” spre răsărit doar de gardul Cimitirului Cătuşa şi mai departe de o „lizieră” de blocuri. Ambele au distrus, în timp, din necropolă. Un cimitir care „mănâncă” un cimitir! Progresul, cu blocuri care îşi plasează fundaţiile pe morminte! Dar şi grădini improvizate ilegal, cultură de viţă de vie… Spre apus şi miazăzi, panta spre fluviu continuă să dea zonei aspectul unei fortificaţii naturale… Dacă ai ochi buni, vezi în zare, de aici, viitorul turistic al Galaţilor, viitor care porneşte dintr-un trecut important, aici, la capătul Valului lui Traian…
(Va urma)
