Fie că o considerăm dovadă de dragoste, fie că o privim ca pe un blestem sau ca pe o boală, gelozia face parte din structura fiinţei umane. Aşa cum spuneam în pagina trecută, gelozia nejustificată apare pe fondul unei încrederi în sine scăzute, persoana afectată fiind frustrată de faptul că se simte înşelată şi trădată în cele mai fanteziste moduri. Comportamentul se modifică şi variază de la depresie până la agresivitate faţă de sine şi faţă de partener ori cei din jur. Pot apărea comportamente paranoice şi tot în acest timp creşte nevoia de celălalt, raportarea este exclusivă la aceea persoana, văzuta ca unică şi de o importanţă de neegalat.
Tortură
Autotortura depăşeşte pragurile durerii sufleteşti prin conştientizarea imposibilităţii de a renunţa la gelozie, renunţarea fiind asociată cu o capitulare în faţa unui rival care va lua ca trofee masculinitatea sau feminitatea oponentului, cu tot ce înseamnă ele, astfel anulând toate realizările sau calităţile persoanei care trăieşte sentimentul geloziei şi renegând poziţia şi imaginea sa socială.
Victima propriei imaginaţii
Victimă a propriei imaginaţii, alimentată de o lipsă de încredere în sine de multe ori cu rădăcini în istoria personală din prima copilărie, în cazurile grave va răni şi pe cei din jur, la figurat şi, din păcate, la propriu. Rănile se vor vindeca, dar urmările pot afecta pentru totdeauna. Oare este posibil să se conştientizeze acest fapt? Şi mă refer la conştientizare nu in ideea de a ascunde gelozia, pentru a nu face rău, undeva în subsolul conştientului lăsând geamătul nesiguranţei să ne însoţească în viaţă. Mă refer la acea conştientizare care duce la căutarea de soluţii în primul rând prin abordarea sinceră şi onestă a partenerului sau prin apelarea terapeuţilor. Refularea geloziei este activarea unei bombe cu efect întârziat care la un moment dat va exploda în cadrul cuplului sau va provoca diverse afecţiuni persoanei care o ascunde, de exemplu depresie sau anxietate.
Fără supravieţuitori
Uneori, în acest conflict relaţional cu specific uman, datorită imaginaţiei şi creativităţii care îl caracterizează, la un moment dat va apărea o caracteristică, logică sau ilogică, şi care va face ca gelozia să se consume pe ea înseşi, iar pe câmpul de luptă nu va exista niciun supravieţuitor. În paradoxul afectiv „iubesc şi urăsc” ce bine ar fi să iubim, dispuşi să oferim încredere şi realitate partenerului şi nouă înşine.
Psiholog-psihoterapeut Răzvan Marian Stoian
