„Te urăsc, tu eşti vinovată dacă pleacă tata!”

„Te urăsc, tu eşti vinovată dacă pleacă tata!”
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Dincolo de sfaturile specialiştilor, sunt cupluri care rămân împreună chiar şi după repetate infidelităţi * Teama de a pierde agoniseala de-o viaţă sau spaima că vor fi judecaţi de copii le taie elanul când vine vorba de divorţ *

Ionela s-a mai despărţit de Iulian în vremea studenţiei, pentru că acesta călcase strâmb. „S-a dus după una din satul lui, pentru că avea fundul sexy. Dar după ce a ţinut-o la şcoala postliceală şi i-a păpat banii, şi-a căutat altul cu parale mai multe”, spune ea franc.

După aventura de trei ani, s-a întors la ea şi l-a iertat. L-a ajutat să treacă peste momentul dificil, apoi l-a luat de bărbat, sperând că s-a maturizat şi că s-a ales cu o lecţie de viaţă. S-a născut fetiţa lor, au făcut credit  pentru o casă şi lucrurile păreau să meargă bine. O perioadă.

Dar pe nesimţite, totul a început să se schimbe. El era reţinut mai mult la serviciu, apoi a început să nu-i mai convină nimic acasă. Pe ea a o rodea viermele bănuielilor, se simţea neglijată şi devenise irascibilă. Certurile izbucneau la ordinea zilei. În final, el a recunoscut că avea pe altcineva şi a pronunţat cuvântul „divorţ”. Ea chiar s-a dus a doua zi şi a şi depus actele.

„Am să mă lupt cu toate puterile să-ţi iau fata!”

„Timp de o săptămână am crezut că-mi fuge pământul de sub picioare. În fiecare seară mi-a spus că se va lupta cu toate puterile să-mi ia fata. O iubeşte foarte mult, iar Crina este foarte ataşată de el. Îl credeam în stare. Mi-a zis că vinde tot şi mă târăşte în tribunale, până când o va obţine. Că mă va urmări pas cu pas, până când voi greşi cu ceva. M-am speriat îngrozitor. Am întrebat un consilier juridic şi mi-a spus că, dacă nu mă droghez, nu sunt beţivă, nu-mi neglijez copilul şi am un serviciu care să-mi permită să-l întreţin, nimeni pe lumea asta nu mi-o poate lua pe Crina. M-am liniştit şi am continuat procedurile de divorţ. Între timp a aflat şi fata.

Avea 7 ani şi era destul de mare ca să priceapă unele chestii. Într-o seară mi-a zis ca din senin: „Te urăsc, numai tu eşti vinovată dacă pleacă tata!” Am rămas fără aer. Am regretat atunci şi de atunci mereu, că am acceptat rolul de „mama rea”, cea care s-a ocupat de educaţia copilului şi de treburile casei, în timp ce el căpătase o imagine idealizată, pentru că stătea cu ea doar la sfârşitul săptămânii, când mergeau la pescuit, sau cu rolele în parc”, mai povesteşte femeia. Speriată că ar putea pierde custodia copilului, la 12 ani, când instanţa ar fi pus-o să aleagă între cei doi părinţi, Ionela a renunţat la divorţ.

Preţul compromisului

I-am mai vizitat de atunci de câteva ori. Din afară, lucrurile par să fi intrat pe un făgaş normal. Doar că ea a devenit exagerat de atentă la nevoile Crinei. Noroc că este un copil bun şi astfel nu riscă să-o alinte prea mult. lulian continuă să vină târziu acasă, dar a lăsat-o mai moale cu criticile.

Sunt mulţi care vor sări cu gura că un asemenea compromis e o soluţie greşită. E adevărat. Cum la fel de adevărat e că relaţia lor s-ar putea destrăma într-un târziu. Dumnezeu ştie. Poate nu sunt de înţeles multele cupluri care aleg să rămână împreună de dragul agoniselii de-o viaţă. Dar atunci când la mijloc e un copil? Cine mai ridică primul piatra?

Citit 3294 ori Ultima modificare Sâmbătă, 12 Mai 2012 12:21

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.