Pare incredibil, la prima vedere, ca un oraş atât de mic precum e Bruges şi care are tot cam atâţia locuitori cât o capitală modestă de judeţ de pe la noi să se numere printre cele mai vizitate oraşe turistice din lume.
Motivul nu e doar înscrierea, din 2000, pe lista UNESCO a oraşelor-monument, ci, pur şi simplu, faptul că la Bruges te simţi, la orice pas, ca într-un basm. Iar flamanzii fac tot ce pot să nu te trezeşti prea brusc la realitate.
Mecca băutorilor de bere
Bruges-ul are toate ingredientele unei atracţii turistice perfecte. Pe de o parte, sunt restaurantele şi braseriile, toate impecabile, unde poţi gusta mâncăruri specific belgiene, precum scoicile cu cartofi prăjiţi, de exemplu şi poţi bea unul sau mai multe dintre cele circa 500 de tipuri de bere belgiană, de la foarte slabă la foarte tare, blondă sau brună, dar toată excelentă.
Românul obişnuit cu sticla mare, de 500 de ml, va fi poate dezamăgit la vederea celor belgiene, toate de 330 de ml (deşi, în magazine, există şi sticle mai mari, pentru mese de familie, atenţie însă, nu PET-uri, doar recipiente de sticlă).
Vă asigurăm însă că, în cele mai multe cazuri, o bere, maximum două, sunt chiar de ajuns, în special dacă alegeţi un sortiment mai puternic alcoolizat.
Sfântul Sânge şi Madona lui Michelangelo
Pentru amatorii de turism religios, Bruges are ce oferi. Într-una dintre cele două mari pieţe din centrul vechi al oraşului există o biserică ce adăposteşte o relicvă inestimabilă: o fiolă de sânge despre care se spune că i-a aparţinut lui Iisus Cristos, fiind adusă în Flandra de la Constantinopole în secolul al XIV-lea. De altfel, biserica se numeşte Sfântul Sânge.
Impunătoarea Catedrală Notre-Dame, construită între secolul al XIII-lea şi al XV-lea, are un impresionant turn de cărămidă înalt de 122 m (cel mai înalt din lume construit din respectivul material) şi un patrimoniu artistic de o valoare incomensurabilă. Nava centrală, cea mai veche, datează din secolul al XIII-lea.
Atracţia principală este, fără îndoială, statuia reprezentând “Madona cu Pruncul” de Michelangelo, una dintre puţinele sculpturi ale artistului din afara Italiei. Se află în partea dreaptă a altarului principal, încadrată de un altar decorat în stil baroc.
Este o operă de tinereţe a sculptorului, care a fost cumpărată în 1506 de postăvarul Jan Mouscron şi donată bisericii. Gestul său a fost răsplătit, fiind îngropat, cu toată familia sa, la picioarele acestui altar.
În aceeaşi biserică, la picioarele treptelor altarului principal, se află mormintele Mariei de Burgundia, decedată în Bruges în 1482 şi al tatălui său, celebrul Carol Temerarul, puternicul inamic al Franţei lui Ludovic al XI-lea. El a fost ucis în asediul de la Nancy în 1477, în lupta cu ducele de Lorena şi corpul său a fost devorat de lupi.
Cei doi suverani sunt reprezentaţi, prin statuiile lor mortuare, în poziţie culcată, cu mâinile încrucişate şi cu ochii deschişi, contemplând viaţa veşnică. La picioarele lor se află lei şi câini, reprezentând forţa bărbatului şi fidelitatea femeii.
Legendele apei
Indiferent cât de multe splendori vezi, mergând la pas, pe jos, pe străduţele înguste ale oraşului, plimbându-te cu bicicleta – un mijloc de transport atât de popular aici încât are, într-o piaţă mai nouă a oraşului, chiar un impresionant grup statuar dedicat practicanţilor de ciclism -, cel mai uşor ajungi să iubeşti Bruges-ul după ce îl vizitezi cu caleaşca sau, pe canale, cu barca.
Această ultimă modalitate este nu doar mai ieftină – 6 euro faţă de 12, plimbarea în trăsură - , ci şi, de departe, cea mai plăcută. Cu atât mai mult cu cât barcagii sunt, de fapt, ghizi neoficiali: cunosc legendele, cunosc clădirile, chiar şi arborii agăţaţi cu încrâncenare de buza malurilor pietroase, ştiu multe despre istoria locului şi despre minunaţii oameni din Bruges. Cei de ieri, ca vestitul pictor Jan Van Eyck, dar mai ales cei de astăzi, care fac din micul orăşel belgian un loc demn de titulatura de Veneţia Nordului.
Alunecând pe canale, trecând pe sub podurile înguste, admirând ferestrele cochete, cu obloane de lemn, ale caselor vechi de pe marginea canalelor, vă veţi simţi la Bruges, fie şi pentru o zi, stăpânii lumii.
Dacă aveţi răgaz, rămâneţi însă la măcar câteva zile în oraş: deşi preţurile pot fi considerate mari, ele nu sunt totuşi extrem de piperate: cazarea porneşte de la 30 de euro pe noapte, iar mâncarea poate fi destul de accesbilă, în funcţie de localul ales. O programare din timp a sejurului, detalii găsiţi pe www.belgia.be, vă scuteşte de multe neplăceri şi vă poate micşora şi cheltuielile.
Oricum, un lucru e clar: Bruges e un loc ce merită nu văzut, ci savurat. La pas, în legănatul bărcii sau al trăsurii, savurând o bucăţică (sau mai multe!) din celebra ciocolată belgiană.
