28 de ani şi 43 de tatuaje, atâtea are Cristi. Fiecare înseamnă ceva pentru el şi împreună alcătuiesc povestea unei tinereţi deloc uşoare. Dacă îl pui să rezume într-un singur cuvânt cum a fost viaţa lui până acum, îţi spune fără să clipească: urâtă.
Următorul tatuaj – un piton
Ambii părinţi i-au murit de cancer, unul după altul, când abia trecuseră de 50 de ani. Cel mai mare tatuaj, cel de pe spate, simbolizând Moartea cu coasa, este în memoria lor. Apoi, pe braţe şi pe piept are tatuat numele soţiei şi ale celor două fiice. Cristi are un suflet sensibil, prea sensibil. Dar n-ai spune asta când îi priveşti mâinile, umerii, spatele.
Primul tatuaj, un cap de schelet cu tichie de joker, l-a făcut pe când avea 14 ani. Apoi, unul după altul, au urmat celelalte, care îi acoperă cam 70 la sută din suprafaţa pielii. Însă cel mai mare abia urmează: „Vreau să-mi mai tatuez un piton, care să plece de jos, de pe piciorul stâng şi să urce, apoi, încolăcit, de două ori, până la gât. Un piton cu capul în sus, care să mă reprezinte pe mine, Cristi, cel care a învins greutăţile şi a rămas, în ciuda tuturor necazurilor, cu capul sus”, spune tânărul.
Munceşte de la 17 ani. A fost body-guard, iar acum lucrează tâmplărie şi zidărie. Are şapte clase. „Niciodată nu mi s-a refuzat vreun job pe motiv de tatuaje. După ce am dat probă de lucru, m-au acceptat imediat. Viaţa mea de stradă e una, munca e alta”, afirmă tânărul. Pe cât de mult iubeşte el tatuajele, pe atât nu i-ar plăcea să vadă vreunul pe pielea soţiei lui. „Fetele sunt altfel, ele trebuie să fie frumoase”.
Ceea ce ar vrea să schimbe, dacă ar putea, în viaţa lui de până acum, ar fi soarta părinţilor. Un singur tatuaj regretă că şi l-a făcut, nişte cărţi de joc – etapă încheiată din viaţa sa. „Vreau să-mi tatuez toată pielea, exceptând doar faţa”, mai spune tânărul, zâmbind amar.
„M-au catalogat ca pe o carte după coperţi…”
Am stat de vorbă cu mai multe persoane care au cel puţin un tatuaj, încercând să aflăm motivele care i-au determinat să facă acest lucru: „Din dragoste pentru persoana iubită (Dan, 44 ani); „un tatuaj poate să acopere o imperfecţiune a pielii, alteori este un adevărat strigăt din partea celui tatuat, care vrea sa se poziţioneze astfel acolo unde şi-ar dori să-i fie locul”. (Liviu, 40 ani); „Toţi dorim să fim speciali, într-un fel sau altul. Eu am tatuajele făcute de prin 1998, regret doar faptul că am cunoscut extrem de mulţi oameni cu prejudecăţi, care m-au catalogat ca pe o carte, după coperţi (Edi, 30 ani); „E o metodă de înfrumuseţare. Un simbol sau un cuvânt, o frază sau un vers, o imagine sau un nume... lucruri semnificative pentru tine, pe care le-ai purta agăţate de un lanţ sau inscripţionate pe un tricou ... poţi alege să le porţi desenate pe piele... (Luiza, 32 ani). „O formă de artă, o formă de exprimare şi chiar de libertate, un mod de a-ţi pune în valoare şi chiar de a-ţi trasa personalitatea, de a te eticheta, de a crea un individ aparte” (Iulian, 28 ani); „Corpul nostru reprezintă jurnalul, iar tatuajele spun povestea (Sorina, 26 ani); „Mi-am dorit ceva ce consider că mă reprezintă: simbolul timpului circular” (Simona, 30 ani); „Primul tatuaj mi l-am făcut singură, pe la 17 ani, când ţinteam să-mi demonstrez mad skillurile când vine vorba de desen. Al doilea, l-am făcut din mult drag pentru cineva iubit, lucru care mă face să-mi iubesc tatuajul ca parte din mine. Urmează altele, îndată ce mă pot hotărî pe care dintre idei le voi pune în practică. Tatuajele sunt artă. Artă sentimentală dusă la extrem, dar artă” (Iulia, 26). Şi, cu toate acestea, sunt foarte mulţi cei care le admiră doar la alţii…
