* „În plină criză, la noi se construieşte!” – se bucură directorul Muzeului Brăilei, Ionel Cândea * UE a plătit pentru 23 de străzi din Centrul istoric! * Patru imobile ale Muzeului au pierdut finanţarea PHARE din cauza unei firme portugheze * Din fericire, finanţează Consiliul Judeţului Brăila * Un moştenitor de calitate *
L-am găsit între manuscrise pe prof. univ. doctor în Istorie Ionel Cândea, director al Muzeului Brăilei şi al Editurii Istros a muzeului, preşedintele Comisiei Naţionale de Muzee şi Colecţii. Adică în biroul său de la muzeu, cu pereţii îmbrăcaţi în cărţi, de sus şi până jos. Parcă n-ar mai fi loc să pui încă măcar o broşură...
- Nu vă plângeţi de lipsa spaţiului?
- Nu, nu mă plâng! Dimpotrivă. Am pierdut [finanţarea europeană pentru] trei imobile, oferite cu generozitate de Primăria Brăila, dar acum, cu Consiliul Judeţean, uitaţi-vă vizavi: deschid geamul, să vedeţi – este şantier!
În plină criză, cum se spune, la noi se construieşte clădirea Secţiei de Artă! Avem şi clădirea Centrului Cultural Nicăpetre, care este tot secţie de artă, dar cu donaţie specială, de la artist: 168 de sculpturi mari şi sute de desene, o donaţie formidabilă şi un imobil excepţional! Care e în plină restaurare şi el!
În Grădina mare – încă două imobile. Acestea sunt dintr-un proiect salvat de Consiliul Judeţean, în momentul în care colaborarea sub auspiciile UE, în cadrul Programului PHARE, a eşuat pe acest proiect. A mers mai departe şi s-a desăvârşit pe cele 23 de străzi din centrul istoric, dar s-a blocat pe cele patru clădiri ale Muzeului.
Clădirile n-au avut parte de finanţare europeană, deoarece firmei portugheze care a câştigat licitaţia i s-a reziliat contractul. Pentru că n-a făcut nimic jumătate din timpul din contract! Şi Consiliul Judeţean şi-a asumat lucrările pe cheltuială proprie.
- Aţi avut şi probleme cu retrocedările?
- Au fost şi astfel de probleme, dar s-au rezolvat. Au venit moştenitorii de la Paris chiar aici, pentru clădirea muzeului. Dar este vorba despre un moştenitor de bună calitate, e vorba de dl Alain Călin Manoilescu, reputat arhitect – de ce să nu-i spun numele?
Vreau să vă spun că a înţeles: a spus că nu este cazul să aibă pretenţii care să ducă la distrugerea a ceea ce s-a făcut aici – a văzut secţia de Istorie... S-a mulţumit cu echivalentul în bani. Dar şi de partea cealaltă, Consiliul Judeţean a plătit şi s-a recuperat această cădire.
Însemna să strângem totul, să-l ducem... unde?! Şi s-a întâmplat în ţară. Eu sunt şi preşedintele Comisiei Naţionale de Muzee şi Colecţii şi ştiu perfect: acum patru ani, când mi-am inaugurat mandatul, cea mai mare dramă era la Oradea! Muzeul Ţării Crişurilor trebuia să părăsească celebrul palat baroc, fost sediu al Episcopiei Romano-catolice, pe care aceasta îl câştigase, îi lăsase timp de cinci ani să-şi rezolve problemele şi trebuia mutat!
- Aşa cum se va întâmpla şi la Galaţi...
- La Oradea e cel mai frumos palat baroc din Transilvania care, evident, a fost ce-a fost. Dincoace, la Galaţi, e acelaşi lucru: ştim foarte bine că Muzeul de Artă Vizuală a fost palat episcopal...
