Cu cât oamenii de ştiinţă din domeniul IT şi din cel al roboticii cercetează mai mult şi reuşesc să depăşească noi bariere, cu atât programele şi mecanismele pe care le dezvoltă sunt mai inteligente şi mai adaptate la mediul înconjurător. Uneori, spun creatorii lor, par dotate cu emoţii şi cu dorinţă oarbă de supravieţuire, atunci când sunt puse, experimental, în situaţii limită. Spre exemplu, oamenii de ştiinţă au descoperit că maşinile sunt capabile să mintă, au imaginaţie şi chiar se pot îmbolnăvi sau pot da dovadă de egoism şi dorinţă de a supravieţui sau de a câştiga o competiţie, la fel ca organismele vii.
Lupta pentru supravieţuire şi recompensă
Laboratory of Intellingent Systems a făcut un experiment, în 2009. Mai mulţi roboţi de dimensiuni reduse au fost angrenaţi într-o competiţie: aveau la dispoziţie o sursă de „hrană”, deci o recompensă, şi o lumină albastră pe care o puteau controla şi cu ajutorul căreia se putea ghida. De-a lungul experimentului, oamenii de ştiinţă au descoperit că unii dintre roboţi stingeau lumina albastră atunci când se apropiau de sursa de „hrană”, pentru a nu atrage şi alţi competitori în locul respectiv. Cu adevărat impresionant li s-a părut, însă, cercetătorilor, momentul în care micii roboţi au început să aprindă luminile albastre departe de locul în care se afla sursa, pentru a-şi induce competitorii în eroare.
Şi maşinile mint
Georgia Tech a încercat să pună la încercare capacitatea unor softuri de a minţi şi de a înşela creaţii similare cu ele. Oamenii de ştiinţă au descoperit că programele şi-au dezvoltat capacitatea de a deforma realitate pentru a se proteja şi pentru a-şi atinge scopurile. Mai exact, jumătate dintre programe fuseseră create pentru a fugi şi a se ascunde, iar cealaltă jumătate pentru a le captura pe cele dintâi. Deşi nu le creaseră iniţial cu asemenea capacităţi, cercetătorii descoperiseră că programele „victimă” creau urme false ca să îşi păcălească urmăritorii.
Frustrarea şi nevroza
La fel ca oamenii, sistemele artificale se pot îmbolnăvi şi pot reacţiona imprevizibil. Nu vă gândiţi la un computer care „se înţeapă”. O asemenea reacţie este una pur tehnică, previzibilă. Mai greu de înţeles şi de prevăzut sunt reacţii de tipul celei pe care a manifestat-o reţeaua Discern. Psihiatrul Ralph Hoffman şi Risto Miikkulainen de la Universitatea Texas spun că reţeaua, obosită de înmagazinat informaţii, şi-a asumat comiterea unui atentat terorist despre care primise informaţii dintr-un fişier text pe care îl memorase.
Oracolul americanilor
Pe lângă faptul că pot nutri anumite emoţii şi pot reacţiona aproape uman, unele sisteme artificiale au şi capacitatea de a prezice viitorul, abilitate care pare să fie apanajul unora dintre oameni. Astfel, supercomputerul Nautilus dezvoltat de americani a reuşit să prezică locul în care se afla Osama bin Laden, cu puţin timp înainte ca acesta să fie eliminat de trupele de intervenţie ale SUA. Nautilus, dar şi alte asemenea supercomputere, sunt frecvent folosite de americani pentru a prezice care sunt zonele aflate sub administraţie proprie în care criminalitatea urmează să crească.
