VIDEO Hachiko, monumentul loialităţii / Povestea câinelui care şi-a aşteptat stăpânul mort, zilnic, timp de nouă ani

VIDEO Hachiko, monumentul loialităţii / Povestea câinelui care şi-a aşteptat stăpânul mort, zilnic, timp de nouă ani
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Hachiko s-a născut pe 10 noiembrie 1923, la o fermă din Japonia. Câinele a devenit foarte cunoscut în întreaga lume, datorită loialităţii faţă de stăpânul său.

Cel mai bun prieten al omului

În 1924, un profesor al Universităţii din Tokyo, Departamentul Agricultură, l-a luat acasă pe Hachiko, un căţeluş auriu aparţinând rasei Akita. Nevoit să facă aproape zi de zi naveta, bărbatul era întâmpinat în gară de către câine în fiecare seară. „Ritualul” celor doi a continuat până în mai 1925, când profesorul nu s-a mai întors. Acesta suferise o hemoragie cerebrală şi a murit, nemaiputând ajunge la gară, unde era aşteptat de Hachiko. În următorii nouă ani, seară de seară, câinele venea singur pe peron să-şi aştepte stăpânul, motiv pentru care tot mai mulţi locuitori au rămas profund impresionaţi de loialitatea de care dă dovadă animalul. Întreg oraşul ştia cât de apropiaţi sunt profesorul şi Hachiko, dar nimeni nu a crezut că animalul de companie va continua să-şi aştepte stăpânul atât de mult timp. Pe 4 octombrie, 1932, un reporter aude frumaosa poveste şi Hachiko apare pe prima pagină a unui cotidian local. După acest articol, oamenii au început să-i aducă zi de zi mâncare pe peronul gării.

Simbol naţional

În 1932, un fost student al răposatului profesor, care studiase cu atenţie rasa Akita, a vizitat gara şi l-a văzut pe Hachiko, aflându-i povestea. La puţin timp după, studentul a publicat un material ştiinţific prin care a arătat că în întreaga Japonie mai erau doar 30 de exemplare pur-sânge Akita, Hachiko fiind unul dintre ei.
Tânărul a venit frecvent să-l viziteze pe animal, a publicat numeroase articole despre loialitatea remarcabilă de care Hachiko dă dovadă şi, încet-încet, câinele a devenit un simbol naţional. Felul în care Hachiko a tratat pierderea stăpânului său a fost considerat un exemplu pe care toate familiile ar trebui să reuşească să-l obţină. Un artist foarte cunoscut în Japonia, impresionat de poveste, a făcut o sculptură a câinelui, profesorii îl foloseau pentru a-i educa pe elevi şi, în cele din urmă, Hachiko a devenit simbolul naţional al loialităţii, în special persoanei şi instituţiei Împăratului.

Sfârşitul lui Hachiko

Pe 8 martie 1935, câinele a fost găsit mort pe o stradă din localitate. La autopsie s-a determinat că animalul a murit din mai multe cauze: cancer în stadiu terminal şi mai multe tipuri de viermi stomacali. Hachiko a fost împăiat şi este expus şi în prezent la Muzeul Naţional al Ştiinţei din Tokyo.

Statuia transformată în muniţie

În aprilie 1934, o statuie de bronz reprezentându-l pe animal a fost amplasată la gara unde animalul îşi aştepta stăpânul seară de seară. Hachiko însuşi a fost prezent la ceremonie. Din păcate, statuia a fost topită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi transformată în muniţie.
Cu toate astea, poporul nu a uitat de Hachiko. În 1948, fiul artistului original execută un nou monument, inaugurat cu fast. Statuia există şi în prezent, poarta pe care intra şi ieşea animalul zi de zi îi poartă numele, iar locul unde Hachiko îşi aştepta stăpânul este marcat cu urmele a două lăbuţe şi povestea animalului în japoneză.


Povestea a făcut înconjurul lumii

În 1987, povestea animalului a fost transpusă pe marele ecran, filmul purtându-i numele. În 2009, americanii au adaptat povestea în filmul „Hachiko: Povestea unui câine”, cu Richard Gere şi Joan Allen.
Exemplul loialităţii animalului a ajuns atât de cunoscut încât, în grădiniţele şi şcolile primare din America, Hachiko are o întreagă cărticică dedicată.
Acest caz nu este însă singurul şi nu dovedeşte că doar câinii din rasa Akita pot da dovadă de o asemenea loialitate. De-a lungul istoriei au fost documentate cazurile a cel puţin altor 50 de câini care nu s-au putut desprinde de stăpânii lor care muriseră.

Citit 6949 ori Ultima modificare Vineri, 06 Decembrie 2013 15:19

2 comentarii

  • postat de Iancu Jianul
    Duminică, 08 Decembrie 2013 23:12
    5.13.202.***
    @atamanu. Ai scris foarte frumos si trist de adevarat! Japonezii sunt fanatici in sensul bun deregula, Arabii in sensul rau. Armir mentalitatea asiatica dar nu o sprijin in tatalitate. Daca am adapta-o complet... am ramane toti fara degete in nici o luna de zile! (ptr cine a vizualizat filmule Yakuza intelege gluma neagra!).
    Suntem un popor FOARTE SLAB, cu oarecare protectie divina... bizara eficienta sau nu in timp... inexplicabila.
    Din pacate ea nu tine locul actiunilor ce ar trebui sa ne defineasca ca oameni si nu ca animale de tras la jug!

    Nicio țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior! spunea... Sun Tzu
    Noi suntem cel mai proeminent exemplu actual! Incepand cu stoparea exporturilor in 88, laptele contaminat sau expirat de 20 de ani, sange infectat cu HIV, teste pe grupe de legume si fruncte contract semnat personal de basescu cu BASF germania in 2010! Pacat... acum ne vindem si otravim si pamanturile! De-ar venea stramosii nostri pentru ce-au luptat sa ajungem unde am fost!
    2
    4
    Raportează
  • postat de atamanu
    Duminică, 08 Decembrie 2013 21:18
    5.13.132.***
    Hachiko a fost un caine norocos, nascut in din tara poeziei HaiKu . A ajuns o legenda pentru o civilizatie de legenda. Un popor binecuvantat de zei si ferit de " revelatiile " crestinismului medieval . Un popor care traieste ca o singura fiinta si al carei semeni pusi in fata urgiilor sunt in stare sa se jerfeasca dezinteresat pentru aproapele lor. Daca Hachiko ar fi avut nesansa de a se naste in Romania, probabil ar fi supravietuit intr-o gospodarie rurala maxim cinci ani, dupa care ar fi murit de inanitie, sau in jungla urbana inca vre-o doi ani, daca nu s-ar fi gasit vre-un " binevoitor" sa-l otravesca cu furadan sau sa-l loveasca cu BMW-ul lui s.h. inmatriculat in Bulgaria. Niponii au atat de mult bun simt, incat isi pot cere iertare anticipat, si de la un copac pe care vor sa-l taie. Noi, romanii, avem puterea de a ne viola mamele si a ne ucide cu parul tatii, cu scuza ca , vezi Doamne,am fi fost bauti.....In schimb, rupem gardurile bisericilor la " pupat de moaste " mai mult sau mai putin reale si ne paruim la pomeni de tot felul. Daca profesorului japonez, din legenda, i-ar fi murit cainele, sunt convins ca l-ar fi asteptat in pragul casei tot cel putin noua ani, daca nu, pana la moarte......Asa sunt japonezii, fanatici, in tot ceea ce fac si in bun simt. Articolul acesta ( cu scuzele de rigoare ) nu-si avea locul in paginile acestei publicatii....Daca am deranjat pe cineva, va rog sa ma scuzati. Si eu, in singuratatea mea de om, inca imi mai astept cainele ce mi-a fost aproape....
    0
    21
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.