Hachiko s-a născut pe 10 noiembrie 1923, la o fermă din Japonia. Câinele a devenit foarte cunoscut în întreaga lume, datorită loialităţii faţă de stăpânul său.
Cel mai bun prieten al omului
În 1924, un profesor al Universităţii din Tokyo, Departamentul Agricultură, l-a luat acasă pe Hachiko, un căţeluş auriu aparţinând rasei Akita. Nevoit să facă aproape zi de zi naveta, bărbatul era întâmpinat în gară de către câine în fiecare seară. „Ritualul” celor doi a continuat până în mai 1925, când profesorul nu s-a mai întors. Acesta suferise o hemoragie cerebrală şi a murit, nemaiputând ajunge la gară, unde era aşteptat de Hachiko. În următorii nouă ani, seară de seară, câinele venea singur pe peron să-şi aştepte stăpânul, motiv pentru care tot mai mulţi locuitori au rămas profund impresionaţi de loialitatea de care dă dovadă animalul. Întreg oraşul ştia cât de apropiaţi sunt profesorul şi Hachiko, dar nimeni nu a crezut că animalul de companie va continua să-şi aştepte stăpânul atât de mult timp. Pe 4 octombrie, 1932, un reporter aude frumaosa poveste şi Hachiko apare pe prima pagină a unui cotidian local. După acest articol, oamenii au început să-i aducă zi de zi mâncare pe peronul gării.
Simbol naţional
În 1932, un fost student al răposatului profesor, care studiase cu atenţie rasa Akita, a vizitat gara şi l-a văzut pe Hachiko, aflându-i povestea. La puţin timp după, studentul a publicat un material ştiinţific prin care a arătat că în întreaga Japonie mai erau doar 30 de exemplare pur-sânge Akita, Hachiko fiind unul dintre ei.
Tânărul a venit frecvent să-l viziteze pe animal, a publicat numeroase articole despre loialitatea remarcabilă de care Hachiko dă dovadă şi, încet-încet, câinele a devenit un simbol naţional. Felul în care Hachiko a tratat pierderea stăpânului său a fost considerat un exemplu pe care toate familiile ar trebui să reuşească să-l obţină. Un artist foarte cunoscut în Japonia, impresionat de poveste, a făcut o sculptură a câinelui, profesorii îl foloseau pentru a-i educa pe elevi şi, în cele din urmă, Hachiko a devenit simbolul naţional al loialităţii, în special persoanei şi instituţiei Împăratului.
Sfârşitul lui Hachiko
Pe 8 martie 1935, câinele a fost găsit mort pe o stradă din localitate. La autopsie s-a determinat că animalul a murit din mai multe cauze: cancer în stadiu terminal şi mai multe tipuri de viermi stomacali. Hachiko a fost împăiat şi este expus şi în prezent la Muzeul Naţional al Ştiinţei din Tokyo.
Statuia transformată în muniţie
În aprilie 1934, o statuie de bronz reprezentându-l pe animal a fost amplasată la gara unde animalul îşi aştepta stăpânul seară de seară. Hachiko însuşi a fost prezent la ceremonie. Din păcate, statuia a fost topită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi transformată în muniţie.
Cu toate astea, poporul nu a uitat de Hachiko. În 1948, fiul artistului original execută un nou monument, inaugurat cu fast. Statuia există şi în prezent, poarta pe care intra şi ieşea animalul zi de zi îi poartă numele, iar locul unde Hachiko îşi aştepta stăpânul este marcat cu urmele a două lăbuţe şi povestea animalului în japoneză.
Povestea a făcut înconjurul lumii
În 1987, povestea animalului a fost transpusă pe marele ecran, filmul purtându-i numele. În 2009, americanii au adaptat povestea în filmul „Hachiko: Povestea unui câine”, cu Richard Gere şi Joan Allen.
Exemplul loialităţii animalului a ajuns atât de cunoscut încât, în grădiniţele şi şcolile primare din America, Hachiko are o întreagă cărticică dedicată.
Acest caz nu este însă singurul şi nu dovedeşte că doar câinii din rasa Akita pot da dovadă de o asemenea loialitate. De-a lungul istoriei au fost documentate cazurile a cel puţin altor 50 de câini care nu s-au putut desprinde de stăpânii lor care muriseră.
