* O echipă a „Vieţii libere” a închis sezonul de pescuit cu o partidă ratată * A bătut vântul, a fost frig, n-am prins nimic şi ne-am pozat cu peştele altuia *
Ultimul weekend de pescuit. Înainte de căderea prohibiţiei, o echipă de patru pescari de la „Viaţa liberă” se hotărăşte să serbeze cum se cuvine „lăsata secului” peste sezonul de primăvară. Cum altfel decât cu o partidă de pescuit la Dunăre?
Ne interesăm dacă s-a prins ceva peşte, primim ceva semnale pozitive cum că somnul s-ar fi dezmorţit, ba chiar şi crapul ar fi început să se mişte în aceste zile. Mai mult nici nu ne trebuie, nu avem nevoie de dovezi concrete, e suficient cuvântul unor pescari de prin zonă.
Tropăit de lansete
Vineri dimineaţă ne trezim în zori. Prima veste bună e că nu mai bate vântul aşa cum se întâmplase joi seară. E totuşi frig pentru această perioadă, dar pentru o temperatură scăzută există întotdeauna antidoturi, nu le dezvăluim aici, pescarii ştiu despre ce este vorba.
Ajungem pe la baltă în jur de 6 şi jumătate. Lansetele tropăie pe mal aşteptând să ia contactul cu apa Dunării. Câţiva pescari deja bat locurile din faţa noastră cu bărcile, însă nicio veste din partea monştrilor din adâncuri.
În zilele precedente se prinseseră câţiva somni destul de simpatici, aşa că lansăm cu maţe de macrou în cârlig. Alte câteva dispozitive au drept momeală câte o pătrăţică de mămăligă. Crapul nu e încă foarte activ, dar cine ştie. Urmează o perioadă bună de letargie, nicio mişcare pe baltă, nimeni nu reuşeşte să înţepe ceva.
Şi totuşi se mişcă. Avem o trăsătură puternică la lanseta de somn pe la ora zece. Din păcate, nu suntem pe fază, însă nici peştele nu a fost suficient de decis încât să se înţepe singur. Avea să fie momentul culminant al zilei, pentru că vântul s-a stârnit din nou. Bate direct din faţă, dinspre Tulcea, şi ne îngreunează munca de pe mal. În plus, pe Dunăre se stârnesc nişte valuri uriaşe, şi renunţăm la asul nostru din mânecă, pescuitul din barcă.
S-a mai prins câte ceva
Câţiva metri mai în amonte, din barcă, un pescar reuşeşte să înţepe un somn, dar are ghinionul să agaţe linia într-o cioată şi nu ne poate oferi măcar şansa să asistăm la o captură în direct. Ceva mai sus pe apă, un alt pescar prinde totuşi un somn de vreo trei-patru kilograme.
Condiţiile meteo sunt neprielnice, aşa că ne retragem mai la dos în timp ce lansetele rămân nesupravegheate. Le mai verificăm din când în când, dar nimic, nicio trăsătură. Hotărâţi iniţial să rămânem peste noapte să pescuim şi sâmbătă, ne sucim din cauza vremii.
Cu cât se apropie seara cu atât vântul se înteţeşte, iar şansele pentru o partidă de pescuit reuşită scad. Unul dintre noi se decide să mai stea, însă ceilalţi ne retragem.
Poze cu peştele
Pe drum, ne oprim puţin la tabăra lui nea Zaharia, unul dintre cei mai iscusiţi pescari din zonă. Avem noroc de bunăvoinţa lui: scoate un somn din baltă şi ne dă voie să facem o şedinţă foto cu captura. Nu e cine ştie ce, are vreo patru kilograme, dar pe criza asta de peşte e bună orice imagine, altfel, acest mini-reportaj nu ar fi fost publicat, din lipsă de poză.
Îi mulţumim lui nea Zaharia şi îi promitem că, după prohibiţie, ne întoarcem să prindem şi noi un peşte. Oricum, urmează cel puţin două luni de inactivitate, poate doar la vreo baltă să mai ieşim.
Până la următoarea partidă să aveţi fir întins la poveşti pescăreşti!
Explicaţie foto: Noroc de nea Zaharia (stânga), care ne-a lăsat să facem o poză cu peştele lui, ca să avem ce da la ziar
