* Din industria militară, la plăcerea inovaţiei civile * Gălăţeanul pasionat de maşinile vechi * O lume în care tradiţia contează *
Multe maşini bengoase am mai văzut prin Galaţi, dar un Trabant (parcă) nou-nouţ, nu! Când s-a prăbuşit Zidul Berlinului, o mare de est-germani în Trabanturi a invadat Vestul german. Era un simbol al căderii comunismului, după ce ani la rând a fost imaginea cumpătării traiului egalitarist şi prilej de bancuri.
A fost produs în RDG, din 1957 şi până în ´91, când, în aprilie, s-a închis fabrica... Rezistent, uşor de parcat (un domn în vârstă, care nu prea ştia să şofeze, cobora şi o muta puţin, cu mâna, în parcare) – o „broască” de carton presat, cu motoraş simplu, cu consum popular!
Bancurile spuneau, adăugând şi un vers licenţios, că „Trabantul nu-i maşină”, însă exemplarele păstrate până azi sunt romantice, au ajuns de colecţie.
Patru locuri şi doar cerul deasupra…
Un astfel de exemplar, strălucind, roşu, am descoperit şi la Galaţi. Deşi are număr de Sibiu, „bolidul” are un proprietar local – mai mult, un re/constructor al său.
L-a cumpărat cu şapte milioane lei vechi, ne-a relatat inginerul Marin Dobre. Şi nu l-a „cârpit”: a cumpărat proiectul decapotabilei din poză, după care a recondiţionat hoaşca bătrână, de la o firmă germană, Ostermann, care face numai Trabanturi decapotabile.
„Am mai luat ieri de la Tecuci două Trabanturi, cu cinci milioane de lei. Unul complet şi unul incomplet, să facem o limuzină mare. Din trei o să facem una lungă, cum au ăştia prin Braşov”, spune inginerul.
Se uită cu drag la maşina sa: „Aici nu înţelege lumea: să descoperi plăcerea de a te plimba la 60 de kilometri pe oră pe o vreme ca asta…” Oricum, în oraş se merge cu viteza… bară la bară.
Dl Dobre mă asigură însă că prinde o sută pe oră, cu un motor Volkswagen de ultimă oră, de 1.100 cmc. „Matizul este minciună pe lângă acesta! Uitaţi-vă cum o mai priveşte lumea! Asta-i maşină din ´87! Dar, nefiind din tablă, a rezistat foarte bine.”
Motor din Ungaria, aprindere electronică din Cehia
Pentru că i s-a zgâriat un geam, va căuta să-l schimbe: „Ungaria e plină de Trabanturi. La ei e o tradiţie… Noi omorâm tradiţia. Am o casă veche, o maşină, o dărâm, o dezmembrez! Lasă, domnule, măcar un pietroi din ea, ceva, o amintire. E o maşină care ne-a plimbat copiii, nevestele, amantele…”
A cumpărat, de la un alt pasionat de Trabanturi, tocmai din Cehia, o aprindere electronică pentru motor. „A trebuit să-i dau 110 euro aceluia, dar mi-a dat un lucru bun: o aprindere pe care o încarc de pe laptop, ca la curse. E o lume de pasionaţi!”
Inginerul mai spune şi că „boala Trabantului” a fost la carburator şi la aprindere. Acum, aprinderea l-a costat aproape cât caroseria, dar merită! Motorul e nou, cumpărat din Ungaria. I-a adus mici îmbunătăţiri maşinii: „Am tot felul de inovaţii – cu asta mă ocup, altceva nu ştiu să fac!”
Firma sa de la Galaţi, Agenţia Economică D, se ocupă de caroserii. A deschis-o, ca un făcut, exact în `91, cam pe când se închidea fabrica de maşini est-germană. Firma pe care o conduce este agrementată R.A.R. în domeniul caroseriilor. „Ştim şi carte, avem şi posibilităţi, şi scule…”
Trabantul din imagine a aşteptat recondiţionarea vreo doi ani. Odată cu criza, când au mai scăzut comenzile la firmă, dl Dobre a găsit în sfârşit timp să-şi transforme visul în realitate.
De la TAB-uri la maşini frigorifice
Inginerul este specializat chiar în „Tehnologia construcţiilor de maşini” şi a lucrat înainte de Revoluţie într-o fabrică militară. „Şi sunt sătul de desenat, de noutăţi... Am lucrat la Sibiu, la Mârşa, dar prin 2005, uzina militară, care fabrica produse pentru industria de apărare şi autovehicule speciale, s-a relansat pe industria civilă de caroserii".
Asta face şi inginerul Dobre la Galaţi: caroserii, carcase de maşini frigorifice… şi decapotabile, în timpul liber. „Mai am acasă un Chevrolet Tamaru, tot decapotabil, de curse”, ne mai spune proprietarul Trabantului.
Dar îl las, căci trebuie să prind autobuzul. Nedecapotabil…
Explicaţie foto: Inginerul Marin Dobre ţine la „tradiţie”!
