Mao Zedong sau Mao Ţe-Tung s-a născut pe 26 decembrie 1893, într-o familie de ţărani, în provincia Hunan, din centrul Chinei. Ca personalitate, el este extrem de controversat, fiind perceput ca un tiran, dar şi ca un om cu viziune, care a adus progresul de partea Chinei şi a dus-o în epoca modernă.
Tinereţea
Mao a fost profesor, dar după ce şi-a finalizat studiile a ales să lucreze ca bibliotecar la Universitatea din Beijing. Exact în această perioadă a început să citească foarte multă literatură marxistă, astfel că, în 1921, devine membru fondator al Partidului Comunist din China, înfiinţând o filială şi în provincia natală, Hunan. Doi ani mai târziu, partidul lui Mao se aliază cu Partidul Naţionalist Kuomintang, pentru a scăpa ţara de lorzii care controlau nordul Chinei folosind trupe militare. După ce ies triumfători, partidul lui Mao este trădat, iar naţionaliştii pornesc o cruciadă violentă împotriva comuniştilor. Tânărul este nevoit să fugă în sudul Chinei, pentru a scăpa. Cu toate astea, în 1934, comuniştii sunt încercuiţi, Mao dând dovadă de tărie şi caracter de lider, conducându-şi adepţii, pe jos, distanţă de peste 10.000 de kilometri, până în nord-estul Chinei, unde aveau să stabilească o nouă bază a Partidului Comunist şi făcând recrutări pe drum.
Venirea la putere
Între 1937 şi 1945, cele două puteri din China au fost iarăşi aliate, dar o dată cu sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în urma unui război civil, Mao Zedong a preluat puterea, proclamând în mod oficial Republica Populară a Chinei. Acesta a fost începutul unei campanii extrem de radicale de a reabilita societatea chineză din toate punctele de vedere. Întreaga industrie a intrat în proprietatea statului, iar fermierii au fost organizaţi în colective. Orice formă de nesupunere era pedepsită fără pic de milă. Pentru o perioadă de timp, China a primit un ajutor semnificativ de la Uniunea Sovietică, dar apoi relaţiile s-au răcit.
„Marele Salt Înainte”
În 1958, din dorinţa de a introduce o formă de comunism adaptat pentru chinezi, Mao Zedong a lansat campania „Marele Salt Înainte”. Practic, a fost vorba de o serie de măsuri radicale pentru a maximiza producţia industrială şi agricolă, dar efectul a fost complet pe dos. Producţia agricolă a scăzut drastic, iar recoltele au devenit din ce în ce mai slabe, lucruri ce au dus la foamete, în urma căreia au murit milioane de oameni. Măsura a fost abandonată şi, odată cu ea, scaunul lui Mao a devenit mai şubred. În 1966, într-o încercare de a retrezi spiritul revoluţionar al oamenilor, Mao a lansat o altă serie de măsuri, culturale de această dată, lucru care a împins ţara, până în septembrie 1967, în pragul haosului.
Mao Zedong a murit pe 9 septembrie 1976, el fiind direct responsabil de moarte a între 50 şi 70 de milioane de oameni.
Lucruri pozitive
Lăsând la o marte zecile de milioane de oameni care au murit din cauza măsurilor politice radicale dictate de Mao Zedong, acesta a adus şi câteva aspecte folositoare poporului chinez. Printre acestea se numără: promovarea femeii în societate, îmbunătățirea şcolarizării populaţiei, dublând numărul elevilor, asigurarea unei locuinţe pentru fiecare cetăţean, abolirea şomajului şi inflaţiei, îmbunătăţirea accesului la servicii sanitare, creşterea semnificativă a speranţei de viaţă şi aproape dublarea populaţiei Chinei (de la 550 de milioane de locuitori la 900 de milioane).
