Insula Pastelui este situată în Oceanul Pacific, la peste 3.000 kilometri sud-vest de Insulele Galapagos şi la 4.200 kilometri depărtare vest de Chile. În 1888, insula devine proprietatea statului Chile. Insula s-a format în urma unei erupţii vulcanice. Legenda transmisa de A'ure Auviri Porotu, ultimul înţelept, spune că: „Pământul Insulei Paştelui era un pământ mult mai mare, dar, din cauza păcatelor săvârşite de locuitorii lui, Uoke l-a răsturnat şi l-a sfărâmat cu o rangă.”
Descoperirea făcută în „ziua Paştelui”
Primii exploratori europeni au ajuns pe insula în anul 1722, în Duminica Paştelui, de unde şi denumirea insulei. Expediţia era condusă de căpitanul olandez Jacob Roggevven. Au remarcat existenţa a trei rase diferite: dacă unii aveau pielea închisă la culoare, iar alţii pielea roşiatică, erau şi băştinaşi care aveau pielea galbenă şi părul roşcat. Băştinaşii se închinau unui zeu pe nume Make-Make. În locuinţele acestora, misionarii au descoperit statui miniaturale şi tăbliţe inscripţionate cu hieroglife.
Cele mai faimoase rămăşiţe ale acestei culturi sunt giganticele statui numite „moai” şi masivele platforme de piatră numite „ahu”. Sunt cel puţin 700 de astfel de statui împrăştiate pe insulă, în diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din piatra vulcanului Rano Raraku. Statuile sunt de două tipuri: statuile vulcanului - „ochii care privesc cerul” şi statuile celelalte, cu un stil diferit, cu spatele întors spre mare, dominând Ahu-urile, singurele care au ochii deschişi.
Curios este cum au fost cioplite, direct în stâncă, dar şi felul în care au fost transportate până către malul oceanului din înălţimile vulcanului. Poate şi mai curios este modul în care au fost urcate pe frunţile uriaşilor conciurile roşii, aduse din înălţimile unei alte cariere din partea diametral opusă.
