Probabil nu există vreo altă construcţie în România care să se ridice la înălţimea Castelului Corvinilor, nici măcar combinatele întinse pe zeci de hectare, construite în vremea comuniştilor. Pe lângă frumuseţea de neegalat, Cetatea Hunedoarei are în spate şi o istorie extrem de lungă şi zbuciumată.
Întreaga construcţie e un mister. Te întrebi cum a rezistat atâtor generaţii, incendiilor, războaielor, sau cum a rămas neclintită deşi în vremea comuniştilor s-au construit în jurul său zeci de clădiri şi fabrici sumbre şi triste.
Scurt istoric
Castelul a fost ridicat de către Ioan de Hunedoara, în secolul al XV-lea, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaşti. Este o construcţie impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane şi un donjon. Acoperişurile sunt înalte şi căptuşite cu ţiglă policromă. Castelul a fost restaurat şi transformat, în prezent, în muzeu.
De-a lungul anilor, construcţia a „suferit” numeroase modificări, în măsura în care fiecare nou „proprietar” a simţit nevoia să mai adauge câte un turn sau câte o sală, modificând înfăţişarea Cetăţii. Una dintre cele mai mari şi vestite proprietăţi ale lui Ioan de Hunedoara, Castelul mai păstrează doar câteva secţiuni din construcţia originală: galeria, donjonul (ultimul turn de apărare), dar şi Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la Curte).
În aripa castelului numită Matia se mai desluşeşte vag o pictură referitoare la legenda corbului de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Ioana de Hunedoara, Corvinii. În curtea castelului, alături de capela zidită tot când a fost construit Castelul, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când turcii au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt, motiv pentru care pe zidul acesteia este inscripţionat un mesaj, care descifrat de specialişti înseamnă “Cel care a scris această inscripţie este Hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Se pare că aceştia primiseră cuvântul de onoare al lui Iancu de Hunedoara, dar domnitorul murise între timp, motiv pentru care soţia sa a ales să nu respecte promisiunea, ordonând executarea celor trei turci.
Poveşti cu fantome
Ca şi alte castele medievale, cetatea Corvinilor a avut temniţe, catacombe, camere de tortură, iar curtea a fost loc de execuţie. Marea majoritate a turiştilor care vizitează edificiul sunt atraşi de două lucruri: exemplul de arhitectură gotică şi poveştile stranii, cu fantome şi strigoi. Vizitatorii susţin că sunete ciudate pot fi auzite din încăperile pustii, din podurile stăpânite de liliecii-vampir, ce pot fi văzuţi seara, zburând în jurul cetăţii. În camerele castelului s-au consumat nenumărate drame şi tragedii şi nu sunt puţini cei ce cred că spiritele celor care au fost uciş aici încă bântuie locul.
O altă legendă care atrage sute de turişti este legată de întemniţarea lui Dracula în subsolul cetăţii. Se spune că Vlad Ţepeş ar fi petrecut şapte ani de zile într-una dintre celulele din subteran şi că i-ar fi înspăimântat pe paznici prin cruzimea de care dădea dovadă. Nu se ştie exact de unde a izvorât această legendă proaspătă, dar dacă atrage turişti, e de bun augur.
Numele şi blazonul Corvinilor
Pe blazonul familiei Corvinilor este inscripţionat un corb care ţine în cioc un inel de aur. Legenda spune că Iancu de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu o frumoasă femeie din Ţara Haţegului, Elisabeta. Pentru a o feri pe aceasta de necinste, regele îi dă ca soţ pe unul dintre vitejii săi, Voicu, şi un inel de aur pentru copilul nenăscut, ca în momentul în care acesta va călători la curtea regală să fie recunoscut. În timpul unui popas, familia Voicu uită inelul la vedere, moment în care un corb este atras de strălucirea acestuia şi îl fură. Iancu, doar mic copil pe vremea aceea, ia un arc şi săgetează arcul, recuperând astfel bijuteria. Peste câţiva ani, când băiatul ajunge la curtea lui Sigismund şi îi povesteşte păţania, regele decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie un corb cu un inel de aur în cioc. De altfel, şi numele familiei vine de la latinescu “corvus” care înseamnă corb, pasăre ce simboliza pe vremea aceea înţelepciunea şi logevitatea.
Alți istorici sunt de părere că blazonul a fost derivat de la una din moşiile familiei, numită Piatra Corbului. Altă legendă spune că mama regelui Matei a reuşit să-i trimită un mesaj cu un corb, pe vremea când acesta a fost închis la Praga (ceea ce explică motivul pentru care Serviciul Poştal din Ungaria a avut ca simbol un corb timp de mai bine de un secol).
Alte teorii spun că, la fel ca şoimul pentru dinastia Arpadiană, corbul este o veche pasăre simbol. Acest blazon ar fi fost folosit de strămoşii regelui Matei cu mult timp înainte, ceea ce ar explica şi posibila origine cumană a familiei corvinilor.
