Pe 13 octombrie 1976, Frederick Murphy, doctor în medicină veterinară, a făcut o descoperire care avea să îngrozească lumea în următoarele decenii. Cu câteva zile în urmă, la Centrul pentru Controlul Bolilor din Atlanta ajunsese o monstră a unui pacient din Zair (Republica Democrată Congo, în prezent), aflată în stare destul de rea: epubretele se spărseseră în tranzit. În loc să o trimită direct la incinerat, colega lui, doctorul Patricia Webb, a adunat nişte bucăţi de bumbac îmbibate în acel lichid. Murphy a pregătit o mostră şi a examinat-o la microscop. Când a văzut despre ce era vorba, a închis totul şi a pornit o goană nebunească pentru a dezinfecta absolut toate locurile din laborator.
Descoperire din greşeală
După ce a făcut curăţenia generală, şi-a întors atenţia la mostră. Frederick Murphy a crezut că în faţa ochilor săi se afla Marburg, un virus letal capabil să provoace o febră hemoragică virală, motiv pentru care l-a fotografiat intens. Ceea ce nu a realizat doctorul a fost că el a fost prima persoană care a văzut virusul Ebola.
Sinonim pentru horror
Numele Ebola a devenit în timp un sinonim pentru horror. Ferocitatea naturii la nivel molecular este dovedită din plin de această tulpină care conţine aproximativ 280 de aminoacizi, împreună cu puţin mai mult decât instrucţiuni simple şi cheile norocoase pentru „încuietorile” vertebratelor, care ucide într-o manieră atât de terifiantă. Una este să ştii despre ferocitatea rechinilor sau a crocodililor şi să te temi, alta e să îţi imaginezi că un lucru atât de mic, practic invizibil, poate provoca ca propriul corp să se lichefieze în interior, scurgându-se prin toate orificiile disponibile, în timp ce tu te agăţi de viaţă.
Victimele iniţiale şi impotenţa omenirii
În 1976, când a fost anunţat pentru prima oară, două tulpini diferite ale viruslui Ebola au cauzat 151 de morţi în Sudan (284 de persoane infectate) şi 280 de decese în Zair (318 persoane infectate). Aproape 40 de ani au trecut de-atunci şi omenirea încă nu a reuşit să descopere secretele acestui „predator” nemilos. Nu există nicio informaţie care să prezică unde şi când va izbucni o nouă epidemie, niciun tratament standard şi niciun vaccin. Tot ce se bănuieşte este că virusul s-ar „ascunde” în corpul liliecilor de fructe - o specie care se hrăneşte doar cu - aţi ghicit - fructe.
În tot acest timp, omenirea a descoperit că sunt şase tulpini ale virusului şi că doar cinci sunt dăunătoare oamenilor. Modul de transmitere se efectuează prin contactul direct cu sângele sau lichidele corpului unui animal infectat. Sperma unui supravieţuitor al virusului rămâne contagioasă timp de două luni după vindecare şi - surprinzător - virusul poate fi omorât cu săpun, conform independent.co.uk.
Epidemia din 2014
Pe 30 iulie 2014, în Guineea, Sierra Leone, Liberia şi Nigeria erau confirmate 1.440 de cazuri de oameni infectaţi cu ebola, dintre care 826 muriseră. Epidemia este intens mediatizată, motiv pentru care întreg globul are motive să se teamă. S-au făcut hărţi care prezic teritoriile care ar putea fi infectate prin migraţia liliecilor presupuşi a fi purtători al virusului. Chiar şi Donald Trump, miliardarul, face vâlvă mare pe Twitter, acuzând autorităţile din America de incompetenţă, pentru că vor să aducă un pacient pentru tratament într-un spital din ţară.
E adevărat, epidemia se poate extinde dacă cei responsabili de izolare nu îşi fac treaba, dar trebuie să nu pierdem din vedere faptul că toate cazurile înregistrate în 2014, oricât de multe ar fi ele, se petrec fix în aceeaşi zonă unde a fost descoperit virusul.
De asemenea, în 2012, 68 la sută din cele 56 de milioane de decese la nivel global au survenit din cauza problemelor cardiace, a cancerului şi a diabetului, nicidecum din cauza unui virus împotriva căruia nu există leac.
