Acum 51 de ani şi două săptămâni, pe 13 aprilie 1964, se deschidea, cu surle şi trâmbiţe, cinematograful Ţiglina, numit "Cinemascop" la acea vreme. Astăzi, puţini mai ştiu că acolo a fost un cinematograf cu 800 de locuri, în care gălăţenii se înghesuiau pentru a vedea producţii care pe cei mai mulţi i-ar plictisi acum, în era filmelor 3D, pline de efecte speciale.
În ediţia din 14 aprilie 1964 a ziarului "Viaţa Nouă", deschiderea cinemascopului era consemnată chiar pe prima pagină, fiind semnalate dotările sălii, precum şi filmul care a rulat la inaugurare. "Cinematograful este dotat cu un ecran lat, de tip cinemascop, cu unităţi de aer condiţionat şi cu o capacitate totală de 800 de locuri. La deschidere a rulat producţia românească "Un surâs în plină vară", iar spectatorii au umplut sala la refuz, cu entuziasm."
Sală "de închiriat"
În aprilie 2015, o jumătate de veac mai târziu, cinematograful "Ţiglina" nu mai există. Firma mare pe care scria "Cinemascop" a fost înlocuită cu "Disco VIP 2000", iar sub ea este un banner pe care scrie "De închiriat".
"Ţiglina" a fost ultimul cinematograf închis din oraş, dar a fost uitat imediat. Puţini îşi mai aduc aminte de el, deoarece spre finalul existenţei nici nu mai aducea a sală de cinema.
"Nu mi-a plăcut să mai merg acolo, de când au făcut club în sală. Era tot timpul frig, mirosea a alcool şi ţigări, era mizerie pe jos, pe scaune. Unde mai pui că rulau şi filmele prost? Am fost odată cu prietena mea, să vedem un film şi l-au pus de la jumătate, că au încurcat rolele. Noroc că ştiam şi le-am atras atenţia. Pe aşa ceva cereau câte 10 lei", spune Andrei Popa, un gălăţean în vârstă de 34 de ani.
Nicăieri în jurul clădirii nu mai sunt semne ale existenţei unui cinematograf. Toate plăcuţele cu "Cinema Ţiglina" au fost date jos, iar afişele care anunţau filmele săptămânii au lăsat loc altor reclame sau foilor albe în vitrina unde era afişat, de regulă, programul. Orice amintire a cinematografului este ştearsă din zonă, iar bannerul mare pe care scrie „De închiriat” e un semn că această clădire nu se va mai transforma în cinema prea curând.
Gălăţenii se înghesuie totuşi la filme
Până la noi ordine, gălăţenii se înghesuie în sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, de fiecare dată când se difuzează un film în regim de cinematograf. Cea mai bună dovadă o reprezintă "De ce eu?", filmul lui Tudor Giurgiu, la care gălăţenii au făcut coadă, dar şi festivalul de film care se desfăşoară de doi ani în grădina de vară a Teatrului Muzical "Nae Leonard".
"Dacă la orice festival de film din oraş, gălăţenii umplu sălile, ocupă toate scaunele, iar unii stau şi în picioare, indiferent dacă trebuie sau nu cumpărat bilet, întrebarea care se pune este de ce nu beneficiază Galaţiul de un Cinema City modern?", se întreabă Bogdan Brânzan, preşedintele ONG-ului "Galaţi, oraşul meu" şi principalul promotor al iniţiativei "Vrem cinematograf în Galaţi".
Acţiunile de protest organizate de acest ONG pentru înfiinţarea unei săli de cinema în oraşul nostru au rămas, însă, cel puţin momentan, fără niciun răspuns.
CITEŞTE ŞI: "Sală plină" la protestul "Vrem cinematograf în Galaţi". VEZI FILMUL acţiunii
