* Dezbatere foarte deschisă, statistică, dar şi parfum de epocă * Dunărea politică * „Fluviu de mâna a treia”? * Cât câştiga primarul Ţinc *
O parte dintre studenţii gălăţeni la istorie şi a iubitorilor acestei… arte a trecutului au avut surpriza să afle, la sfârşitul mesei rotunde organizate luni la prânz, în mansarda Casei Colecţiilor, că au stat chiar pe jilţurile pe care au şezut cândva şi onor membrii Comisiei Europene a Dunării, demnitari străini importanţi în politica europeană asupra Dunării. Sau… pe scaunele capitonate care l-au aşteptat pe Ceauşescu la casa de primire unde astăzi funcţionează Consiliul Judeţului.
Acest amănunt l-au aflat de la profesorul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie, din care face parte şi Casa Colecţiilor – fosta farmacie a primarului Ţinc, instituţie care, alături de Universitatea „Dunărea de Jos”, a organizat luni, Ziua Dunării, dezbaterea „Gurile Dunării – Zonă de convergenţă europeană”.
Poate nu vă spune prea mult un titlu aşa, ceva mai tehnic, ba chiar vă aşteptaţi la discursuri plicticoase, pline de cifre, întrerupte doar de câte o tuse. Ţineţi însă minte şi riscaţi şi pe viitor, căci, se vede, de la o vreme, astfel de dezbateri, cel puţin în „administraţia” Muzeului şi a Universităţii, pot fi mai interesante decât un thriller. De altfel, tot cadrul a fost incitant: pe simeze erau atârnate imagini ale vechiului Galaţi, uneori imaginea de secol XIX şi cea actuală fiind alăturate…
Informaţii secrete în sticle
Alături, o sală dedicată navigaţiei: machete de nave, fotografii de epocă. Vorbind de amănunte concrete, la dezbatere s-a mers până la a afla… cât câştiga primarul Ţinc, fostul proprietar al fostei farmacii: 1.000, până la 3.000 de lei pe lună, în timp ce un profesor primea 300 – 350 lei, ne-a desluşit profesorul Florin Cernat cum mergeau lucrurile în timpul Primului Război Mondial, când kilul de peşte costa trei lei; dar se ducea cam tot la Iaşi…
Sau cum trimiteau de la Brăila spionii noştri, în sticle sigilate, informaţii despre inamic, pentru contrainformaţiile gălăţene. Sau cum au vrut gălăţenii din alt veac să facă pod – de pontoane – peste Dunăre…
Şantierul Naval - evacuat la Odessa
Ştiaţi că Şantierul Naval gălăţean, visul lui Fernic, cu deja 60 de muncitori, majoritatea străini, la 1893, a fost evacuat în Primul Război Mondial şi a luat drumul Odessei, unde a fost reasamblat? Am aflat din expunerea muzeografei Maria Magdalena Tuluş, cea care a iniţiat masa rotundă şi a spart luni gheaţa expunerilor.
Lectorul univ. dr. Constantin Ardeleanu a expus situaţia economică şi politică a înfiinţării Comisiei Europene a Dunării (CED), poate prima formă de organizare, în 1856, spre ceea ce este astăzi UE. O instituţie care avea drept scop regularizarea Dunării, dar şi împiedicarea Rusiei să stăpânească gurile fluviului.
Valuri politice
CED a fost multă vreme contestată de rege şi guvern, pentru că împărţea puterea pe Dunăre doar la trei: Franţa, Anglia şi Italia. Ideea a ceea ce este azi canalul Rin-Main-Dunăre a fost promovată mai întâi de Hitler.
Dunărea a fost considerată şi fluviu „de mâna a treia”, după unii comentatori occidentali din epocă, mai ales după ce turcii au închis în 1915 strâmtorile, făcând din Marea Neagră o mare închisă.
Lectorul univ. dr. Arthur Tuluş a constatat că 95 la sută din bugetul CED era constituit din taxe. Titulescu a fost „cel mai aprig contestator” al Comisiei. Fernic s-a înşelat când a menţionat anul înfiinţării şantierului său, l-a pus la punct fără milă cercetătorul independent Tudosi Tatu, unul dintre cei care au avut intervenţii din public. Care a reamintit şi de proiectul de acum vreo două legislaturi, de înfiinţare a unui Institut al Dunării la Galaţi, centru de cercetare geografică, istorică etc.
Aprecieri legate de politica schimbătoare, de jocurile de interese, dar şi aspecte foarte concrete au făcut ca două ore să treacă ca un vapor la vale, cu motoarele turate!
Comentariu foto: Discuţii animate, la mansardă
