MÂNCAREA DE POST din comerţ are E-uri! Ne curăţă trupul sau ne îmbolnăveşte?

MÂNCAREA DE POST din comerţ are E-uri! Ne curăţă trupul sau ne îmbolnăveşte?
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

* Când afli că un pateu de post are şi 15 aditivi (potrivit Protecţiei Consumatorului), parcă ţi se cam taie pofta de mâncare


E aproape imposibil să produci mâncare de post conservată sau semipreparată în cantităţi industriale fără să foloseşti aditivi alimentari! Sunt folosiţi aditivii la pateuri de post, la pastele vegetale, la crenvurşti, la conservele de legume, la lactatele din soia şi aşa mai departe... Ştim asta cu toţii, dar când afli că un pateu de post are şi 15 aditivi (potrivit Protecţiei Consumatorului), parcă ţi se cam taie pofta de mâncare! Mai putem vorbi, în aceste condiţii, despre o masă sănătoasă? Mai merită să posteşti aşa? Decanul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, prof. dr. Petru Alexe spune că, deşi nouă, nespecialiştilor, nu ni se pare, chiar şi mâncarea cu E-uri poate fi sănătoasă. Dar că multe depind, în acest sens, de producător. Şi că totodată, la fel de multe ţin de noi, consumatorii.

"E-urile sunt controlate! Mai rău e când nu ştii ce mănânci"

„Există multe organizaţii internaţionale, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Food and Drug Administration (FDA) şi European Food Safety Authority (EFSA) care urmăresc efectele acestor aditivi. Şi vorbim despre foarte multă grijă, atunci când un aditiv E este introdus în alimentaţia publică. Monitorizarea efectelor pe termen scurt, mediu şi lung este la fel de minuţios realizată. Au fost şi substanţe care conveneau producătorului de alimente, dar care au fost scose din producţie foarte repede de organismele de control, doar pentru că apăruse o suspiciune că i-ar putea dăuna consumatorului. Trebuie să înţelegem că nu există, în uz, aditivi alimentari răi şi aditivi alimentari buni. Prima lege a toxicologiei este: nu există toxic, există doză. Totul poate fi toxic. E vorba despre cantităţile consumate. Or, E-ul e un fel de marcher. Poartă un nume. Îi poţi monitoriza efectele. Iar responsabilitatea îi revine producătorului, în primul rând. Aşa stabilesc normele Uniunii Europene”, spune prof. dr. Petru Alexe.

Mult mai rău, apreciază specialistul, este când materia primă vegetală poate avea urme de pesticide, sau cea animală are conţinut de antibiotice sau alte substanţe cu potenţial nociv pentru consumator. Şi cum producătorii locali nu prea au dotările necesare pentru investigaţii de fineţe şi nici nu apelează întotdeauna la laboratoare specializate, din cauza costurilor analizelor, există şi posibilitatea ca mâncarea să ne îmbolnăvească.

Ce sunt E-urile şi de ce nu se elimină din mâncarea noastră

„Aditivii alimentari au funcţii diverse. Pot fi conservanţi, pot fi acidulanţi, corectori de culoare, pot schimba consistenţa unui produs, pot grăbi anumite separări, cum fac antiaglomeranţii, pot fi în zonele de fineţe unde se mai pun potenţatorii de aromă. E nevoie de ei. Nu poţi hrăni zece la sută din populaţie cu bio, iar pe ceilalţi să-i laşi să moară de foame. Apoi, mai e nevoie de ei şi din cauză că, atunci când înlocuieşti carnea cu un produs vegetal, trebuie să faci corecţii. Făina de soia, spre exemplu, e bună, dar nu are culoare, consistenţă şi gust de carne. Or, producătorul trebuie să corecteze toate acestea, altfel riscă să nu îşi mai vândă produsul. Şi corectând, riscă să ating limita de folosire a vreunuia dintre aditivi. Acesta este jocul pe care trebuie să-l facă un producător, fără însă să depăşească limitele. În cazul în care cineva depăşeşte limitele, sunt pentru sancţionarea lui drastică, din cauză că a depăşi limita înseamnă inconştienţă!”, precizează prof. dr. Petru Alexe.

Cert este că aditivi sunt cu duiumul în mâncarea de post. Spre exemplu, printre cei mai cunoscuţi este E412, adică guma de guar, este o polizaharidă folosită ca stabilizator, ca emulgator şi ca agent de îngroşare. Se găseşte, printre altele, în pateuri vegetale. Organismele de control consideră sigur pentru consum acest aditiv, chiar dacă el poate da, în cazul unora dintre pacienţi, greaţă sau crampe, accentuarea simptomelor de astm sau eczeme. E1520 este un alt exemplu de aditiv, folosit în produse de post. E un umidificator şi un agent de dispersare, utilizat în parte în produsele de post. În doze mai mari, E 1520 e toxic pentru sistemul nervos şi cardiac.

"N-aş spune, totuşi, că în produsele de post sunt mai mulţi aditivi decât în celelalte alimente", apreciază decanul Facultăţii de Ingineria Alimentelor de la  Dunărea de Jos.

Profesorul Petre Alexe spune că perioadele de post au fost introduse în calendar tocmai pentru a ajuta organismul să funcţioneze normal, după perioade în care a primit un aport mare de proteine. Şi că, deşi alimentaţia de post este întrucâtva dezechilibrată din punct de vedere nutriţional, ea nu-i face rău unui consumator sănătos, dacă nu devine un obicei de consum. 

Să reînvăţăm să mâncăm

Profesorul Petru Alexe spune că nu doar ce mâncăm ne poate îmbolnăvi, ci şi cum mâncăm. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca un aliment deloc nociv să ne îmbolnăvească, doar din cauză că ne-am grăbit să-l înghiţim pe nemestecate.

„A mânca nu înseamnă numai a ingurgita ca un animal, ci şi a respecta acest eveniment - masa - care să îţi creeze inclusiv confort psihologic. Cele mai multe dintre îmbolnăviri, corelate cu comportamentul alimentar, sunt cauzate de stres. De fapt, stresul are ca acţiune predilectă zona digestivă. Primul organ pe care îl afectează este stomacul. Apoi, apar primele semnale de maldigestie. Totul începe în cavitatea bucală. Noi nu mai mestecăm. Uităm că acest organism este un aparat extrem de complex şi că informaţiile, în interior, unde se petrec milioane de reacţii, sunt date de milioane de receptori. Aceşti receptori pregătesc toate procesele exact aşa cum trebuie, dacă numai dacă noi mâncăm aşa cum trebuie. Când te aşezi la masă, trebuie să îţi pregăteşti corect organismul. Dacă mănânci pe fugă, nici nu ştii ce ai mâncat. Sau reţii doar unul dintre gusturi. Iar digestia va fi incompletă. Tubul digestiv nu se va adapta la stres şi s-ar putea ca problemele să treacă dincolo de o durere de stomac, o gastrită sau un început de ulcer. Se poate ajunge la dereglări de absorbţie şi boli metabolice. Iar de aici, prin absorbţia unor microorganisme în zona intestinului subţire sau a intestinului gros – se poate ajunge chiar la septicemie. Când vine vorba despre probleme alimentare, eu n-aş pune accent pe conţinutul alimentului înainte să fi rezolvat problema stresului”, apreciază prof. dr. Petru Alexe.

Citit 2768 ori Ultima modificare Joi, 17 Decembrie 2015 00:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.