Cu nişte capete de afiş menite să-ţi taie respiraţia, "Spotlight" arată ce înseamnă puterea jurnalismului în adevăratul sens al cuvântului, fiind o scrisoare de dragoste adresată aşa-zisului jurnalism narativ pe care îl vedem din ce în ce mai des în online sau (mai rar, ce-i drept) pe hârtie.
Totul pornește de la Marty Baron, editorul ziarului de la acea vreme (2001), eternul Liev Schreiber distribuit în roluri de evrei, care înaintează subiectul echipei cu renume "Spotlight", din care fac parte Michael Rezendes (Mark Ruffalo), care percepe, chiar mai pătrunzător decât colegii lui, greutatea subiectului şi repercusiunile publicării articolului, Sacha Pfeiffer (Rachel McAdams, care trebuia să se revanşeze cumva după fiascoul cu "True Detective") şi tatăl îngrijorat al lui Brian D’Arcy James, Matt Carroll, activitatea acestora fiind atent supravegheată de Ben Bradlee Jr, un John Slattery mulţumit că s-a întors printre birourile în formă de cub (cubicles), în mediul în care toţi muncesc şi el dă ordine (vezi "Mad Men").
Scenariul lui Josh Singer şi Tom McCarthy o ia pe o pantă extrem de periculoasă, reatrăgând atenţia unui subiect sensibil şi anume cum însuşi unul din pilonii societăţii poate să aibă crăpături, iar atacarea acestuia ar însemna zguduirea întregii ordini sociale. Să ne imaginăm, totuşi, pentru un moment, că ar fi fost însă scris de Aaron Sorkin - poate că rezultatul nu ar mai fi fost unul slab, lipsit de imaginaţie. Şi în ciuda noţiunilor riscante cu care jonglează, drept pentru care filmul va fi cu siguranţă ocolit de pensionari, dă o senzaţie de déjà vu, deoarece dacă vrem ceva care tratează probleme de felul acesta, putem deschide oricând televizorul.
Regizorul Tom McCarthy (care a trecut de la a regiza "The Cobbler", cu Adam Sandler, apoi la a juca în "Pixels", tot cu Adam Sandler, la un film-pretendent serios la Oscaruri) prezintă o peliculă ce dispune de muzică ambientală, care se mulează pe scheletul acţiunii, o peliculă ce nu face efort (şi nici nu ar avea de ce să facă) nici din punct de vedere al vizualelor. Dialogul livrează eficient replicile, iar personajele nu sunt personaje, cu excepţia vocilor, tunsorilor şi ticurilor. Fără îndoială, firul narativ captivează, iar importanţa felului în care este prezentată situaţia e o altă responsabilitate, însă asta nu înseamnă că era nevoie de Stanley Tucci sau Billy Crudup pentru a aduce aminte de strălucirea producţiilor despre ziare, ca "Citizen Kane".
Echipa "Spotlight" a vânat, după cum se precizează cu insistenţă şi în cele două ore de film, sistemul, nu legea, au vânat entitatea, nu individul, au mers după ceva care se identifica, atât în ochii lor cât şi ai oamenilor, cu Dumnezeu, făcând diferenţa dintre ciob şi oală spartă. Şi, de multe ori, totul porneşte de la oala spartă, iar asta le-a adus în 2003 premiul Pulitzer (sursa movienews.ro).
"Spotlight" este un film pe care nu îl poate digera oricine. Cu siguranţă, nu este un film pentru fanaticii religioşi şi cu siguranţă nu este un film uşor de vizionat de îndrăgostiţii de scene de acţiune, de violenţă sau de efecte speciale. Este un film pe cât de simplu, pe atât de complex, unde dialogul este personajul cel mai important şi unde felul în care cei patru actori principali reuşesc să intre în pielea adevăraţilor reporteri ai ziarului "Boston Globe". Pentru Mark Ruffalo, care de curând a jucat monstrul verde Hulk, din echipa "Răzbunătorilor" Marvel, cu siguranţă provocarea a fost mare, însă s-a achitat perfect de sarcini. Despre Michael Keaton, care îl joacă pe Robby, liderul departamentului "Spotlight", se pot spune multe lucruri, însă toate au mai fost spuse şi când a luat premiul Oscar pentru "Birdman", acum doar un an. Probabil cea mai mare surpriză a fost Rachel McAddams, care după câteva eşecuri şi după câteva interpretări destul de sărace, a reuşit să dea viaţă Sachei Pfeiffer cu o naturaleţe ieşită din comun.
Oricum ar fi, orice s-ar spune, ideea de bază este simplă. "Spotlight" este unul dintre filmele care nu trebuie ratate de cinefilii care se respectă. Cele două ore curg incredibil de repede, pentru un film care iese total din tiparele producţiilor hollywoodiene de astăzi.
Vizionare plăcută!
