Mai ales dacă, de obicei, mănânci cu poftă carne şi peşte, nu-i deloc uşor să renunţi la toate aceste delicii şi să posteşti până la Paşti. Poate că, tocmai din acest motiv, parte dintre creştinii ortodocşi practicanţi aduc în discuţie o soluţie interesantă, care să-i ajute pe cei care postesc să îşi diversifice alimentaţia în această perioadă. Vorbim despre consumul de fructe de mare, care ar putea fi permis în post. Noi nu ştim clar dacă este sau dacă nu este într-adevăr permis consumul. Am văzut în schimb că s-au format deja tabere care susţin, respectiv dezaprobă includerea fructelor de mare în alimentaţia de Post. Iată şi câteva dintre argumentele pe care le aduce fiecare tabără.
Molusca nu-i peşte, animal şi nici pasăre. Deci merge
De ce să fie fructele de mare de post? Adepţii ideii susţin că respectivele crustacee şi moluşte nu au sânge, deci nu au nici cum să fie considerate animale, păsări sau peşti. Până aici, toate bune. Chiar aşa stau lucrurile. Sigur, mai ştim cu toţii şi că - deşi se numesc “fructe” - crustaceele şi moluştele comestibile nu fac totuşi parte din regnul vegetal, ca merele, perele sau portocalele. Totuşi, spun susţinătorii ideii, aceste moluşte şi crustacee ar fi de post. Dar nu chiar toate. Spre exemplu, melcul comun - cel pe care-l mai călcăm din greşeală, pe trotuar, după ploaie - e tot moluscă (încadrat de cercetători în clasa Gastropoda, încrengătura Mollusca), dar n-ar avea cum să fie de post, din cauză că are sistem circulator şi, implicit, sânge. Complicat mod de a-ţi alege mâncarea!.
Mai au un argument forte susţinătorii ideii că fructele de mare sunt de post. Anume, că le mănâncă, tot în post, şi unii dintre călugării de pe Muntele Athos. Or, dacă le este permis lor să le mănânce - fiind unii dintre cei mai respectaţi călugări ai ortodoxiei - noi de ce n-am avea voie să le punem în oală, zilele astea? Bună întrebare! Din informaţiile noastre, călugării de la Sfântul Munte chiar mănâncă, uneori, fructe de mare în post. Dar au un motiv serios să o facă. Se pare că, în zonă, nu prea s-au găsit surse pentru a asigura minimul necesar de alimente pentru călugări, pentru perioada de post. Aşa că, uneori, se dau şi dezlegări la fructe de mare sau icre.
Cam anul trecut pe vremea asta, citeam, în revista ortodoxă Doxologia, un material semnat de arhimandritul Mihail Daniliuc (stareţ din judeţul Neamţ), care scria că “spune o tradiţie că, într-un post, călugării din Sfântul Munte nu mai aveau ce mânca şi atunci Maica Domnului li s-a arătat, îngăduindu-le să consume fructe de mare. Aşadar, dezlegarea s-a făcut doar într-o situaţie limită, nu pentru toate posturile”. Acea sursă menţiona că, pe Sfântul Munte, includerea în alimentaţie a fructelor de mare (dezlegare, cum spun creştinii ortodocşi) se face numai după posturi aspre, nopţi de rugăciune şi aşa mai departe.
Noi am înţeles, din toate astea, că n-ar prea avea rost să ne gândim că au călugării de pe Sfântul Munte, pe dinainte, platouri întinse cu fructe de mare, cum primim noi la restaurant. Dimpotrivă, neavând cu ce posti, mai pun pe masă şi mâncăruri dintr-astea.
Carnea nu-i chiar fruct
Cine spune că fructele de mare nu trebuie mâncate, în post, îşi motivează alegerea bazându-se pe faptul că moluştele şi crustaceele - fie că au, fie că n-au sistem circulator - sunt făcute din carne, aşa că, în mod clar, nu-s nici precum ciupercile, vinetele şi morcovul. În ceea ce priveşte argumentul alimentaţiei călugărilor de pe Muntele Athos, susţinătorii postului clasic spun că una e să recurgi la un aliment pentru că n-ai altceva de mâncare şi cu totul alta e să ai de unde alege mâncăruri vegetale, dar să cauţi cu tot dinadinsul o soluţie să mănânci carne în post şi să nu te simţi vinovat pentru asta.
Reţeta clasică e sigură
Despre post s-a scris şi s-a publicat mult, în lumea ortodoxă românească. S-a şi tradus mult. Şi în genere, referindu-se la alimentaţia din perioada de post, autorii amintesc un consum moderat de legume şi fructe, crude, fierte sau uscate şi unele dezlegări la ulei şi la vin. Bineînţeles, există şi dezlegările la peşte, doar că în Postul Paştilor sunt puţine dintr-acestea. Important este, susţin teologii, nu doar ce punem în farfurie, în perioada de post, ci şi cum mâncăm. Sănătos, ar fi musai, în condiţiile în care postul nu-i făcut ca să ne îmbolnăvească. Apoi, înţelegem noi, creştinului ortodox i se cere, în această perioadă, să pună mai puţin preţ pe bucuria lui de a mânca. Dar dacă tot vorbim despre delicii, e bine să ne amintim că bucătăria tradiţională românească abundă în reţete gustoase de post. Evident, fără fructe de mare.
