Net, Messenger, blog-uri şi alte alea

Net, Messenger, blog-uri şi alte alea
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dependenţă?…

Poate că sunt. Dependentă! Net-ul nu a ajuns să îmi fie indispensabil, dar seara degetele deja mă frig. Credeţi cumva că este vreo emisiune culturală care se difuzează pe net? (zic asta gândindu-mă la ultima propunere de colaborare care mi-a fost oferită, când un nene foarte pătruns m-a luat la sigur, dacă nu vreau să realizez pentru el nişte interviuri culturale, aşa cam „cum scrieţi şi la ziar”. Mă citiţi?, îl întreb aşa, ca să mă aflu în treabă. „Desigur… cultură… ca tatăl dumneavoastră!”. Aha. Da, bine. Mă citiţi?, repet şi devin deodată suspectă. „Aaaa, păi, de fapt eu nu… dar este imposibil, cultură, ca tatăl dumneavoastră!”. Nope, zic, tata e unic, ca mine sunt mulţi şi toţi scriem despre violuri, crime, accidente rutiere and so on).

Aşadar, când mă frig seara degetele, pe la vreun 12 noaptea, aştept să se încarce calculatorul cu toate tabloidele naţionale şi să-i dau drumul la navigare. Printre „vedete”, înainte!

Serioase

Mail-ul îmi este relativ antipatic. Pe el sosesc lucrurile serioase, de pe el răspund la întrebări, fac promisiuni de gândit profund la o problemă, combat cu oameni nevinovaţi, care au tupeul să-mi zică că, uite, articolului acela îi lipseşte chestia aia! Că dacă l-ar fi scris ei, Doamne, era un material rupt din Rai.

Exagerez, vezi bine, dar realist vorbind îmi displac criticile la fel de mult ca oricărui om, mai ales că prea rar se întâmplă să aibă vreun deget dreptate. Iar de combătut, combat cu cei care, ca şi mine, îşi asumă opiniile semnându-şi textul. Restul sunt mulţi, veseli şi le face mama lor de mâncare.

Invisible versus available

Mult timp am considerat că a sta pe invizibil pe Mess este o afacere bună. Adică nu-ţi freacă nimeni ridichea neinvitat. Greşit. La fel cum de altfel fac şi eu, oamenii vin şi întreabă: „Eşti?”, iar eu realizez că, păi, da, sunt, cum să nu fiu, mai ales pentru tine!?

Apoi, să fii pe invizibil cu unul care este coleg de birou cu altul, la care eşti vizibil în listă, înseamnă clar aruncarea mănuşii cu antipatie drept în faţa virtuală a omului. Adică de el îmi place, îl las să mă vadă on-line, tu eşti mai prost şi nu mă interesezi.

În concluzie am vreo trei persoane în listă pe care le ţin pe invizibil, de-al naibii şi atât, pentru că una mă stresează cu întrebări dacă mă vede on line, alta îşi ia la revedere timp de o oră dacă intră în vorbă, iar a treia… sincer nu îmi amintesc de ce o ţin pe invizibil, dar cred că motivul iniţial era unul foarte bun (am dat cumva clic din greşeală…?).

Cristi said…

În afară de blogurile lui Mircea Badea şi al lui Ciutacu, din România nu mă interesează altă activitate de acest tip – şi nici pe blogurile celor doi nu intru mai des de o dată la două-trei luni, să se mai adune postările. Oamenii nu realizează că ducem toţi aceeaşi viaţă cenuşie, total banală, că listele lor de „10 lucruri care îmi plac”, „10 lucruri pe care le mănânc la prânz”, „10 lucruri cu care mă încalţ” şi „10 lucruri la care mă gândesc când cumpăr pijamale” sunt bune de spus prietenului cu care nu vrei să faci sex din motive de chiloţi neschimbaţi, nu lumii care este plină de propriile păreri personale!

Şi apoi, ca să îl citez pe Cristi, nu prea le am cu poezia, râul, ramul…, ca să îmi placă blogurile, tot se simt oamenii obligaţi să fie traversaţi de fioruri artistice.

Dileme cu izmene

Cu puţin timp în urmă citeam o ştire despre faptul că guvernul chinez are de gând să cenzureze informaţia legată de sex, precum şi site-urile care prezintă oferte sexuale de orice tip, de pe net. Iar chinezii vor să pună în aplicare acest progrămel-cenzură doar pe net-ul public, din şcoli şi instituţii ale statului. Adică acasă la ei, chinezii n-au decât să fie cât vor ei de pornografici!

Iar ideea mi s-a părut minunată, mai ales că după numai vreo săptămână, Marea Britanie a zis că şi ea vrea să facă acelaşi lucru.

Despre asta să fie vorba, în fond? Avem nevoie de cineva care să ne educe, pentru că singuri suntem incapabili să o facem? Ca răspuns, un blogger ar scrie repejor o poezie înţeleaptă şi ar face nani cu imaginea Angelinei zâmbind în izmene, pe desktop…

Citit 843 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.