În fiecare an, în preajma zilei de 4 martie, rememorăm cutremurul din '77, rămas un reper crucial pentru românii suficient de mari la vremea aceea ca să-şi amintească evenimentul. Reluăm lista imobilelor cu bulină roşie, care, de regulă, e aceeaşi, semn că niciun imobil nu s-a reabilitat şi consolidat între timp. Ascultăm previziunile unor specialişti privind o potenţială nouă cutremurare, ne speriem, ancorăm mai trainic mobilele din casă şi protejăm diferitele obiecte f ...

Toată săptămâna trecută am urmărit cu real interes reacţiile autorităţilor la criza căldurii. De apă caldă nici nu mai aduc vorba, fiindcă, la mine în bloc, cel puţin, produsul acesta de lux nu ajungea decât o dată pe săptămână, sâmbăta, pentru o oră, două. În rest, Dumnezeu cu mila. De aceea, cu mulţi ani în urmă, am achiziţionat un boiler electric la mâna a doua, pe care ulterior l-am înlocuit cu altul, nou. Pentru asta, din fericire, nu am avut nevoie de aviz d ...

Am ajuns, oficial, mai rău ca Valea Jiului. Excelăm la capitolul şomaj, cu peste 19.000 de persoane fără loc de muncă şi cu o ofertă zilnică de nu mai mult de 100-200 de slujbe. Prost plătite şi acelea. Şi dacă industria noastră, atâta câtă mai avem, suflă măcar - uite, Combinatul a mai deschis o linie de producţie, Şantierul Naval o duce chiar binişor, deşi, evident, e loc de mai bine - la capitolul infrastructură şi servicii pentru populaţie, stăm dezastruos. Ieri a ...

Am înţeles că domnul primar Marius Stan e bolnav şi consemnat la pat. Îi urez sănătate - nu mă bănuiţi de oareşce interese, nici duşmanilor nu le doresc răul, că nu e creştineşte - şi îl invit, că tot are acum mai mult timp liber, să vadă un filmuleţ care circulă pe reţelele de socializare şi în care primarul oraşului Vilnius, capitala Lituaniei, foloseşte o metodă sui generis pentru a-i descuraja pe cetăţenii care parchează aiurea. Supărat pe posesorii de vehic ...

Am fost mereu la vot, din 1996 încoace. Anul trecut, la primul tur al prezidenţialelor, eram în spital şi tot am votat. Recunosc, uneori am anulat votul, alteori, în lipsa unui candidat credibil dintre cei cu şanse de câştig, am optat pentru unul fără şanse, dar care măcar mă reprezenta într-un fel sau altul. Am crezut întotdeauna că, dacă nu-ţi exprimi dreptul de a alege, nu ai, cel puţin moralmente, nici dreptul de a critica atunci când lucrurile nu merg bine, nici pe cel d ...

"Nu-i da omului cât poate duce", o zicală românească binecunoscută şi din ce în ce mai des invocată în ultimii ani, devine aproape un laitmotiv pentru situaţia în care se află foarte mulţi gălăţeni. Împovăraţi de datorii, constrânşi de venituri mici sau de inexistenţa acestora, foarte mulţi aleg plecarea din ţară. Nu fac asta pentru îmbogăţire, cum o văd mulţi dintre cei rămaşi în urmă, ci ca pe singura variantă de supravieţuire, în condiţiile în care o pia ...

Nu ştiu ce părere aveţi dumneavoastră, dar eu, cel puţin în ultimul an, m-am simţit din ce în ce mai puţin în siguranţă pe străzile Galaţiului. Atât din punct de al integrităţii mele fizice, cât şi din punct de vedere al confortului pietonal. În ceea ce priveşte siguranţa fizică, există mai multe aspecte care erau deranjante, dar au devenit acute. În primul rând, trotuarele. Să fim clari: ele mai mult nu există, decât există. Acolo unde, cândva, erau dale de marmu ...

Am să mă opresc astăzi asupra unui aspect extrem de actual în viaţa tuturor familiilor din România, dar poate şi mai acut resimţit la Galaţi, unde abia dacă sunt puţin peste zece locuri de muncă vacante în orice zi am alege să căutăm, la circa 19.000 de şomeri în tot judeţul, deci oportunităţile de angajare sau de schimbare a locului de muncă sunt egale cu zero. Pentru oricine lucrează din timpul şcolii sau imediat de după terminarea ei, ceea ce am să spun aici nu este ...

Mă întreabă uneori apropiaţii de unde mai găsesc putere să merg mai departe, zi după zi, când, uite, presa scrisă moare încet, încet, nici radiourile şi televiziunile n-o duc mai bine, breasla s-a deprofesionalizat şi, în general, lumea nu prea mai dă doi bani pe jurnalişti. Le răspund, invariabil, că e nevoie ca cineva să fie glasul celor mulţi, pe care nimeni nu-i ascultă decât din patru în patru, respectiv din cinci în cinci ani, şi atunci doar cu o ureche, cu cealalt ...

M-am întors în oraş pe 3 ianuarie, dintr-o regiune cu climă mult mai blândă. Marea mea spaimă era Bărăganul, că mă gândeam că s-o merge greu dinspre Bucureşti, după ninsoare şi viscol şi alea alea. Surpriză, Bărăganul a fost de treabă, şoseaua, curăţată la negru, dată cu ceva să nu îngheţe, chiar nu au fost probleme. Când am trecut însă calea ferată industrială de lângă cartierul Siret (trecere la nivel care, apropo, tot nereparată este!), a început şi jal ...