Chiar mi-i dor de Don Quijote/... (drept naiv şi sfânt!)... fără el, încep să moară/ morile de vânt, intră plânsu-n Rosinante,/ doliu-n cavaleri, casa-n lut şi lutu-n oale.../ n-ai cui să(-i) mai ceri preţ de-o vorbă, preţ de-o lance,/ preţ de-un simplu scut, să(-ţi) salvezi o Dulcinee/ din ne/cunoscut, să(-ţi) plăteşti o aventură/ şi să re/cunoşti pentru zei şi sclavi şi lacomi/ şi deştepţi şi proşti: am zvârlit războiu-n pace,/ pacea în război, i-am dat foc ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu-mi pare rău că mi se pare prea lungă lipsa îndurării, mai ales că eu sunt vinovat, mai ales că, în asemenea condiţii, regretul este un mare păcat, cum zicea mama! şi, desigur, Dumnezeu mi-a dat de toate, să nu ajung la absenţa îndurării sale, să nu ajung să mă văicăresc în pustiu! mi-a dat, însă eu am aşteptat să-mi şi pună în traistă! că nu mai încăpeam în mine de atâta infatuare printre pă ...

Moto: „plecarea lor n-a fost plecare,             a fost aducere aminte             că suntem îngeri, fiecare             murdar de flăcări şi cuvinte”                                              (anonim folk)   Ne adunăm ca nişte năzdrăvani... (băieţi săraci şi veseli şi codane)... şi alergăm spre satul celălalt ca să mâncăm dulceaţă din borcane!   Bunica nu-i acasă, a plecat pe dealuri, ...

Dacă eşti bolnav "fără acte" şi vrei să urci în Spitalul Judeţean, intenţia îţi devine aventură, rişti chiar să ceri internarea, să fii în rând cu nesănătoşii. Pentru că, astfel, beneficiezi de o targă, de un cărucior, ţi se poate acorda o atenţie în plus. Dar, mai ales, ai şanse să nu te loveşti de înfumurarea şi de prostia liftierelor bătute în cuie în colţurile cu butoane ale acestor scule mari şi nevinovate. Liftierele sunt nişte femei oarecare, care au t ...

Acolo sunt copaci până la cer, sunt două stele perpendiculare şi-un câine pururi, căruia îi cer să-mi încolţească rana când mă doare!   Despre copaci pot spune că îmi dau tot ce nu vor să dea la fiecare: păsări şi lună până la pământ şi două stele perpendiculare!   Mă uit la câine, mă priveşte blând, nu vrea să muşte din durerea care îmi clocoteşte sângele curgând din două stele perpendiculare!   Stau sub copaci, am umbră pe cuvânt, am şi lumină bine ...

Şi doar am spus întotdeauna, dar nimeni nu m-a crezut niciodată: nu ştiu să am şi nu ştiu să păstrez nici o iubire! mi s-a dat cu vârf şi îndesat, cu asupra de măsură, cu nemiluita...însă nu stă la mine, fuge de mănâncă cerul şi pământul, fuge ca dracul de tămâie, fuge ca lumina când cel de sus trimite întunericul în control!...O deşteaptă (doamna 13) m-a convocat la umbra unui hectar de greieri, licurici şi nu-mă-uita să-mi arate Q.E.D... să mă înveţe ce tre ...

Enorm încins, indiferent şi rece, bolnav de Sine şi imun la toate, plin-ochi cu Tot şi cu Nimic...păzeşte rotunduri unse cu Eternitate!   Nici nu te-aştepţi când vine şi deschide porţi după care se donează sânge şi după care-(n scutece) Enormul caută lapte, gângureşte, plânge!   Creşte romantic, cere în Aortă albastru-nobil, verde-iov...subscrie perfect şi cinic, leagănă flegmatic şi zvârle-n Viu şi-n Mort cu insomnie!   Umblă plin-ochi cu paralele strâmbe, re/ ...

Cum ar zice un medic, Morfologia şi Sintaxa Vindecării solicită de o mie şi una de ori pe zi, înainte şi după toate, o înlănţuire logică de atitudini şi evenimente im/previzibile, o sumă constantă de sinchiseli şi răbdări. Şi nu numai atât. Zâmbetul medicului lângă un pat de viaţă şi de moarte, surâs firesc, nu de laborator, poate face diferenţa dintre a fi şi a nu fi, dintre mai stau Aici sau plec Dincolo. Şi nu numai atât. Istoriile încă nescrise ale omenirii po ...

Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce nu-s: eu îi scad mâine din astăzi/ cum pe jos din sus, tu-i aduni astăzi cu mâine/ cum pe sus cu jos... şi ne dă întotdeauna/ ieri majestuos!   Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce sânt: eu îi scad pe ceşti din ceia/ cum pe cum din când, tu-i aduni pe cei cu ceştia/ cum pe când şi cum... şi ne dă întotdeauna/ unde chiar acum!   Hai să ne jucăm de-a dura/ printre noi, acum: eu îl scad pe eu din mine/ cum din oarecum îl sf� ...

Răspunde. N-am crezut, dar, uite, aud, răspunde. Chiar după primul apel. Aşa este, nu ştiu ce să-i spun. Ştiu ce mă doare, însă mi-a dispărut glasul. Parcă mi-au fugit cuvintele înainte de "la început a fost Cuvântul". Parcă simt că am să ratez amabilitatea care, iată, aşteaptă în partea cealaltă a satelitului să-i zic ce defecte îmi tulbură anatomia. Realizez că pot deveni caraghios prin această tăcere, că pot deveni motivul care l-a determinat pe Napoleon să rost ...