Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce nu-s: eu îi scad mâine din astăzi/ cum pe jos din sus, tu-i aduni astăzi cu mâine/ cum pe sus cu jos... ÅŸi ne dă întotdeauna/ ieri majestuos!   Hai să ne jucăm de-a dura/ printre cei ce sânt: eu îi scad pe ceÅŸti din ceia/ cum pe cum din când, tu-i aduni pe cei cu ceÅŸtia/ cum pe când ÅŸi cum... ÅŸi ne dă întotdeauna/ unde chiar acum!   Hai să ne jucăm de-a dura/ printre noi, acum: eu îl scad pe eu din mine/ cum din oarecum îl sfÄ ...

Răspunde. N-am crezut, dar, uite, aud, răspunde. Chiar după primul apel. Aşa este, nu ştiu ce să-i spun. Ştiu ce mă doare, însă mi-a dispărut glasul. Parcă mi-au fugit cuvintele înainte de "la început a fost Cuvântul". Parcă simt că am să ratez amabilitatea care, iată, aşteaptă în partea cealaltă a satelitului să-i zic ce defecte îmi tulbură anatomia. Realizez că pot deveni caraghios prin această tăcere, că pot deveni motivul care l-a determinat pe Napoleon să rost ...

Urlând sonata iernii şi a foamei, vin lupii şchiopătând pe lângă sate... aproape gata, se aud vecernii... şi-un clopot dinspre stingere cum bate!   N-au mai mâncat de la plecarea toamnei... (ce haită slabă, tristă, hăituită de vânători cu piatră-n loc de suflet!)... nişte schelete...o mulţime vidă!   Lupoaicele-au mâncat nişte zăpadă, să facă lapte-un fir...un strop...oleacă... abia fătaţi, să nu le moară puii, să nu le vadă sufletul cum pleacă!   Şi trec p ...

Un strănut, o mişcare bruscă...şi, ce a fost latent, se dezlănţuie. Racila se trezeşte la "viaţă" şi începe să-şi facă de cap, adică să-mi doară picioarele. Nu mi le doare cumplit, dar sâcâitor. Nu le lasă să păşească normal, parcă bate cuie în femure, le hâţână, le hârcâie, le trece la deal şi la vale cu săgeţi, cu tăişuri nevăzute. Mă uit la glezne şi la rotule şi la tricepsul/bicepsul femural...şi nu-mi vine să cred că picioarele astea mi-au cărat ...

E aproape ora cinci, după amiază. Nea Măzăriche se pregăteşte să plece la vecernie. Foarte bine. Că şi eu vreau să mă duc, dar nu la biserică. Vreau să văd până unde ţine Calea Zimbrului. Cică nu mai durează mult şi se va numi Fundătura Zimbrului. Sau, dacă autorităţile ţin cont de cultură, se va numi Bulevardul Măzăriche Prepeleac. Înainte de a pleca la vecernie, mă roagă să închei lectura scrierilor sale despre celebra lui Sosire. Sigur că da! <<Mai are ...

La făr-un sfert, mâine, cu trenul, vine iarna, mă duc la gară, de pe-acum, cu nişte flori, vreau să fiu primul...niciodată n-am fost primul atins cu alb din Alba celor muritori, şi am rămas ultimul trist, întotdeauna, ultimul trist păzit de câini flămânzi şi trişti, să nu mă bată vreun sătul că fur omătul dus la gunoi de mizerabili moralişti! De data asta, eu sunt primul, nu-mi mai scapă, o strâng în braţe şi în suflet şi în scris, o iau pe toată, nu mai am nici ...

Bărbatul de la răscrucea din ziarul de ieri nu-şi poate ascunde uimirea, dar şi spaima, când aude că zvârluga imediat viitoare mireasă are două miliarde şi cinci sute de milioane de ani. Nu ştie ce să-i răspundă, dar parcă nici nu are suficient curaj. Se uită cu mare atenţie la arătarea din faţa lui, o studiază ca pe un material didactic şi chiar ar vrea să continue conversaţia cu fosila în goană după bunăstarea civilă, nu cumva ceastă întâmplare să se risipească ...

E noapte închisă-n odaie/ şi neagră ca pasărea Poe... mă duc să deschid o fereastră/ cu gândul că sufletul tău departe, acolo şi singur/ nu poate să stea, şi îl rog să plece, degrabă, la mine.../ tai lemne, l-aştept şi fac foc, scriu vorbe la flacăra sobei,/ că altă lumină nu am, le zgârii frumos, pe-ntuneric,/ pe aer, şi lungi până-n geam, apoi le citesc s-aud unde/ şi cum şi de ce am greşit, le şterg şi le scriu înc-o dată.../ iar sufletul tău n-a venit! Doa ...

Încet-încet, ca într-un film întors, nea Măzăriche îşi opreşte zâmbetul, se lipeşte de urechea mea şi mă întreabă dacă măcar am răsfoit "Moartea... ca explicaţie a vieţii", cartea care, zice el, va limpezi multe nebuloase, va şterge multe angoase, va demonstra că nu există buricul pământului pe nici un pământ de oriunde. Sigur, în afara scrisorilor despre plecarea ultimei sosiri, i-am cercetat şi studiul dintre ghilimele. Se observă clar că omul meu de pe Calea Zim ...

Trei cuvinte aud: vine marele Somn!... (dinspre cel ne/ştiut şi bizar Anonim, dinspre plus in/finit, dinspre minus finit)... doar aşa învăţăm cât de mult veşnicim!   Vine marele Somn!... oare sunt ostenit? oare merit să dorm cest adânc mai adânc decât orice adânc? să visez cum că sunt stângul ochiului drept, dreptul ochiului stâng?   Vine marele Somn!... vrei şi tu să te culci? vrei şi tu să adormi lângă sufletul meu? să visezi cum că eşti dreptul ochiului stâng, st ...