Ion Zimbru
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (IV)
Vineri, 18 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Stau la umbră de umbra-iepurelui şi citesc o carte fără coperte, un fel de fulguraţii/memorii ale unui mare Naiv, un fel de scrisori imperiale către o Doamnă catedrală. Citesc foarte atent, dar nu pot să nu văd un şirag de milioane de furnici cum vine din partea cealaltă şi vrea să treacă în cealaltă parte. Dar, ca să ajungă acolo/dincolo, trebuie să treacă peste trupul meu nesimţit în păpuşoi, deşi ar putea să mă ocolească. Şi (cred eu) i-ar fi mai uŠ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (III)
Joi, 17 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În timpul vacanţelor (şi al duminicilor) nu scăpăm de griji şi îndatoriri. Mama nu ne taie dreptul de a fi papă-lapte, dar nici nu ne dă liber, adică să facem ce vrem, să batem câmpii pe dealuri, să umblăm creanga prin pădure. Deviza e clară: cine papă lapte, merge cu vaca la păscut! Că asta nu-i vacă de lapte-praf, nu-i vacă gonflabilă, nu-i vacă digitală! Dacă nu mănâncă, nu face lapte! Dacă nu paşte corespunzător, face viţei proşti!... De regulă, o d ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (II)
Miercuri, 16 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Sigur că da! După atâta muncă (pe bune) luăm (cam una pe juma de zi) o pauză de tras sufletul (cum se zice aici, nu acolo), de reglat (reanimat) inspiraţia şi expiraţia, adică. Dacă tot ne hodinim, hai să şi mâncăm, nu? Stăm la umbra unui tufar spontan sau luat de noi (de pe râpă) şi înfipt în prăşitură, facem glume sărate, păpuşoii cresc şi bat din frunze întru slava cerului... hai să mâncăm, da?... Dacă avem borş în sufertaş şi mămăligă în şerv ...
Lectură şi foame pe genunchiul piciorului de plai (I)
Marți, 15 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Pe lista (nescrisă) de priorităţi, foamea ocupa (totdeauna) ultimul loc. Celelalte activităţi (foamea este o activitate, da?) se află pe primele locuri, iar prima dintre primele se numeşte muncă. Joaca nu-i trecută pe listă, dar o întreţinem şi o întrebuinţăm fraudulos, cu orice risc, cel mai mare dintre acestea fiind chelfăneala însoţită de muştruluială şi de promisiunea "îţi pun pielea pe gard!", promisiune mereu amânată, dar prezentă în aer, în apă, pe pământ, ...
Ţâncul pământului şi filarmonica de câmp
Luni, 14 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În sfârşit, cred că am gândit corect: îţi dau eu! îţi dau, fiindcă tu nu ai! eu am foarte multe şi foarte lungi! să ai şi tu, nu numai eu! poţi să iei câte vrei! eu le am de atunci! cred că ştii de când! dacă nu ştii, pot să-ţi spun! stai cu minte...şi ascultă: o să fie ca o lovitură de tun!... (ziceai că pădurea aceea-i filarmonică de câmp, aşa de multe şi colorate păsări cântau! salcâmilor nici nu le trecea prin cap să se scuture! iar toate f ...
Leul şi purtătoarea de cuvânt
Sâmbătă, 12 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
În general, mi-i frică de animale, mai ales de lei şi de neamurile lor. Trebuie să-mi înving această frică, să mă apropii mai mult de regnul animal, fiindcă am multe de învăţat de la comportamentul acestor patrupede fioroase şi indiferente la prostia omenească. Prin urmare, îmi propun să iau o hotărâre colosală: mă duc la pădurea Gârboavele să mă uit (şi eu) prin gardul de sârmă, în parcul zoologic (mă rog, la ce a mai rămas din locuitorii acestui parc!).
...
O umbră de fluture şi un zmeu cu mustăţi
Vineri, 11 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Vreau să fac cel mai bun zmeu din sat. Zmeu bun înseamnă zmeu urât. Cum să fac zmeu frumos? Este împotriva firii, împotriva bunului gust, este anacronic. Este foarte greu să fac un zmeu urât. Fiindcă, în general, eu fac numai substantive frumoase, chiar dacă un deştept de la oraş mi-a zis că zmeul este verb tranzitiv. Ca să fie urât, nu-i bine să-l fac alb. Ce-i acela zmeu alb? Să se suie în văzduh şi să nu-l vadă nimeni?
Dacă nu-l vede domnul învăţător...ş ...
O scară la cer şi semnul crucii de trei ori
Joi, 10 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Nu are linişte. Trebuie să plece în pădure să aducă doi drugi de scară. Lungi şi drepţi ca lumânarea. Că vrea să facă scară (până) la cer, nu orice fel de scară. Se uită la soare (nu la ceas, fiindcă nu are din ăsta). N-are cum să plece cu ziua în cap, că e riscant. Îl poate pârî lumea la Ocol, îl poate vedea pădurarul Ion Croitoru...(Dumbă, cum îl alintă oamenii, un creştin bun şi verde, cu pană de gaiţă la pălărie, afumat mai mereu la bufetul din B ...
O mitralieră adevărată
Miercuri, 09 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Exact pe marginea sudică a Copilăriei de nord locuieşte o râpă. O râpă care mi-a umplut cei paisprezece ani de-acasă cu aventuri şi jocuri fabuloase, cu memorii pe care (când nu le voi mai ţine minte) am să mă apuc să le scriu. Pe fundul râpii (care merge de la soare-apune la soare-răsare şi coteşte brusc spre miazăzi) curge un pârâiaş fără nume, un fel de apă care vine dintr-o Istorie necunoscută şi (de atâta vreme) se străduieşte să ajungă Nicăieri.
Ai ...
Sora mică a Singurătăţii
Marți, 08 Mai 2012 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Doamna Lui este sora mică a Singurătăţii. Seamănă leit, zici că-s gemene. Dacă nu eşti atent, poţi crede că aceasta este cealaltă, iar cealaltă este aceasta. Se aude că are sufletul plin de domnul Unu, dar distanţa dintre ei se observă de departe, mai ales noaptea, când Liniştea (atâta, cât a mai rămas) merge de mână cu Singurătatea, poate descoperă locul unde stă Unu, în adevăr. Ca să mai scurteze timpul dintre acolo şi aici, doamna Lui scrie cuvinte pe frunze de b ...
