Parafrazându-l pe Ştefan Augustin-Doinaş, pot începe astfel istoria unei autobiografii (CV, cum este alintată acum): "Un prinţ din Cudalbi, îndrăgind frumuseţea,/ prin glonţuri şi pară trecea triumfal/ să scoată din oameni urâtul, tristeţea…/şi toţi tremuricii cădeau de pe cal…" Nu mai are rost să urmărim (în stil parodic, bineînţeles) geneza, intriga, desfăşurarea, punctul culminant şi tragicul deznodământ al personajului principal din această splendid� ...

  Deschid fereastra casei părinteşti, mă uit spre stânga, mă şterg la ochi şi citesc pe linia care uneşte cerul cu pământul, scrise cu litere de mână, parcă furate de pe tabla şcolii din Rădeşti sau din Bursucani, câteva cuvinte frumos articulate de învăţătorul Răşcanu, ori învăţătorul Hurduc, ori…: "Eu eram mică şi, aş spune, cu ghetele pe dos, dacă n-aş fi fost cu picioarele goale…"…Sigur, fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pie ...

  O comisie din Galaţi trebuie să plece în ţările calde. Cu avionul trebuie să plece. Membrii comisiei (unii încă mai suflă) se pregătesc temeinic, se laudă pe la neamuri şi pe la prieteni, abia aşteaptă să se vadă în aer, înconjuraţi de stewardese mortale şi trataţi ca nişte belferi, pizmuiţi de cunoscuţii rămaşi pe pământ. Condusă de domnul IZ, bărbierită proaspăt şi pomădată şi parfumată şi cu nasul pe sus, gaşca se prezintă la aeroport, trepideaz ...

  Iată câteva cuvinte din cutia poştală: "Nu-ţi mai consuma energia, strigând! Te rog să fii răbdător! Când am să-ţi spun "hai pe Negraia", de unde vei mai găsi putere, dacă o risipeşti (în van?!)…mai ţii minte când mergeam cu cercul şi-i ţineam echilibrul cu o sârmă îndoită?"...Aici, pe Negraia (deal şi vale; locuri şi drumuri colbuite şi minunate, păzite de păsări şi respect, coclauri de umblat cu visurile şi cu animalele copilăriei, meleaguri sfinţite ...

  Ieri, printre ploaie şi după amiază, merg pe strada Oltului, spre strada Braşov, ca să dau în strada Frunzei (ce nume de străzi în Galaţi, nene!). Merg şi meditez într-o veselie, chiar dacă plouă bacovian şi limuzinele cu şoferi excentrici (nesimţiţi, adică) te stropesc de nici un detergent nu te mai poate limpezi. Numai cu foarfecul pot fi date afară din haine aceste pete…numai cu ghioaga mai pot fi civilizaţi traficanţii (participanţii la traficul auto, adică)! ...

  Aşadar, doamnă Mi, dacă eşti convinsă că "linia dreaptă este un cerc odihnindu-se", că "singurătatea lui Unu seamănă cu mama la naşterea mea", că "suntem iarbă până când şi până unde osteneşte lumina"…te rog foarte frumos şi foarte mult să nu mai aştepţi poştaşul astăzi…şi să nu te superi, fiindcă am primit o scrisoare de la doamna Ti, şi trebuie neapărat să-i răspund, că mi-i ruşine să tac, mai ales că această "scumpă alcătuire din lut de oa ...

Şi să vezi, domnişoară Mi, ce (n)-am fost în stare să păţesc la Moara Doamnei (locul în care soldaţii proaspeţi marinari erau frecaţi de-şi dădeau tatăl, fiul şi sfântul duh să se instruiască astfel încât să nu mai rămână nici un gram şi nici un milimetru de duşman pe teritoriul patriei voastre)!… Până în acest loc al supliciului, până în acest spaţiu al calvarului mergem în pas de defilare prin gloduri şi tăuri savante, suntem puşi în "situaţii tactice ...

  Atunci…nu-i vreme şi nu-i timp de căscat gura, de umblat creanga prin pădure, de mâncat seminţe, de pus în gură cu părinţii, cu învăţătorii, fiindcă ne vedem pielea pe gard, luăm "pasul şi lovitura"…"Pasul şi lovitura" nu-i un joc, un titlu de carte sau de film. E zis şi făcut. Adică, dacă nu executăm poruncile mamei, luăm câte o lovitură cu varga la fiecare pas, aşa, să ni se suie mintea la locul ei, să nu mai şadă în opinci sau la voia întâmplării� ...

  Doamnă Mi, ieri m-a rugat doamna Ti să-i scriu azi despre cum am ratat centrul existenţei atunci, pe dealul acela din vale, cât de dobitoc am putut să fiu exact când mai aveam doar o secundă şi doar un pas până la miez, când chiar vedeam conturul acelui fluture crepuscular şi chiar simţeam cum îmi face din aripi…cum îmi flutură din aripi, adică!…Adică, de aceea i se spune fluture, fiindcă flutură, da? Fluturele nu face, da? De fapt, ce să facă fluturele? Ori de ...

  Perioada de instrucţie a fost o culme a dezumanizării omului de către om, o exhibare a sălbăticiei, a instinctelor primare, o jale indescriptibilă, o explodare nervoasă despre care nu ştiam nimic şi care avea să-i marcheze pe mulţi, definitiv şi incurabil… După ce că ne trezesc foarte dimineaţă sunete de trompetă alarmante şi urlete sacadate de căprari puşi pe apărat patria cu orice preţ, după ce că trebuie să ne bărbierim zilnic, chiar dacă-i întuneric la ...