* Iarăși s-a prăpădit un om valoros de care nu avea nimeni nevoie. Cristina Țopescu nu mai prezenta interes pentru niciun canal media (cred că la Prima TV am văzut-o ultima dată), însă ipocrizia n-a ucis pe nimeni. Or n-am observat noi, fraierii.
* Păi, n-ați auzit lamentările unora încă din seara de duminică, atunci când s-a aflat despre dispariția unei personalități media?! Asta ni s-a spus ore în șir: era cel mai bun crainic TV, își iubea la nebunie meseria, i-a învățat și pe alții, însă avusese nevoie de o intrare - n-am habar cum reușise, însă astfel își câștiga pâinea - la unul dintre ministerele Guvernului Orban. Pe post de consilier, nu ca purtător de cuvânt, așadar puțini mai dădeau doi bani pe skill-urile ei de om de presă.
* Și la decesul unui jurnalist a ieșit măcel de fake news din partea publicațiilor online și a televiziunilor: strigoii de presă anunțau și moartea câinilor răposatei. Mai întâi doi, apoi apărea și al treilea pe listă, când, de fapt, doar stăpâna lor își pierduse viața. Era prea seacă informația primară, trebuia împănată, nu-i așa? Bașca nu mai știa multă lume cine era fata lui Cristian Țopescu. Cum, Țopescu? Ăsta cine a mai fost? Aaa, acel nene cu zulufi de la Radio România? Parcă Ilie Dobre îl chema, nu-i așa? Hai, te pup, că-mi începe serialul turcesc de pe Kanal D.
* Așa este, doamna Țopescu a plecat singură pe lumea cealaltă, însă moartea s-a dovedit a fi mereu individuală. Și individualistă uneori, de cele mai multe ori egocentristă, nu prea acceptă pluralul și nici comparațiile... Ce cutume, nu ne convin, însă părem mai sofisticați atunci când mestecăm lucruri pe care nu le putem controla. Tu când ți-ai sunat cel mai recent părinții?
* Ah, și vom da intensiv refresh la paginile de Internet ca să aflăm motivul decesului, eventual poate le va scăpa unora vreo fotografie. Biata femeie (știm să-l căinăm pe om de pe vremea Mioriței sau poate dinainte) merită un moment plin de demnitate, însă nici pixelii nu ne fac vreun rău. Așa-i că părea să doarmă când a fost descoperită în propriul pat? Frumoasă, desigur. La noi, românii, oamenii își arată adevărata strălucire abia după ce au scăpat de respirație. Era oricum o povară.
