* L-am auzit ieri pe șeful statului român vorbind ungurește, era ceva pe bază de „io no pot” și încă un cuvânt sau două. Nu e retorică pesedistă, așa cum ar sări pro-liberalii să acuze, nici nu doresc să cumpăr kurtos-kalacs cu pașaportul vizat și ștampilat. Mă distrez că Iohannis apare zilnic la televizor, ca Florin Călinescu pe vremuri. La Chestiunea zilei, așa i se zicea. Acum, soțul doamnei Carmen poate să prezinte liniștit datele meteo și horoscopul. Așa trebuie pe timpul stării de urgență?
* Altfel, băieții lui Ciolacu sunt demni de dispreț pentru manțocăria din Camera Deputaților, dacă n-a fost altceva la mijloc, cum spun unii jurnaliști. Sunt convins că nici ei n-ar dori să-i ofere comunității maghiare din România autonomie totală. Dar uneori, de la atâta izolare mintală (atunci când sinapsele s-au rărit din cauza secetei, că e la modă și acest fenomen), te urci pe pereți, riști să intri în istorie direct pe horn. Nicio legătură cu numele unui fost premier de la Budapesta.
* Totuși, alde Iordache și Nicolicea, pentru că pot (le aparține acest slogan), pesemne că au vrut să arate că sunt în continuare la butoane, că au forță, că n-au dispărut de pe fața planetei, în ciuda faptului că în media se vorbește doar despre coronavirus, distanțare socială, combinezoane și OMS. De asemenea, n-o mai vedem pe Olguța, nici pe Rovana, doar Găbița ce mai prinde spațiu de antenă, căci oferă contracte grase pe la televiziunile naționale de știri. În rest, Tătaru, Orban și Rafila, că mi l-au trimis la reșapare pe Streinu-Cercel... Eh, nu-ți vine să dai puțin foc la casă? Speri să apară pompierul ăla bine făcut, cu echipamentul impecabil, care făcea la teleshopping reclamă la tulumbe roz. Asta a făcut PSD-ul acum două zile, s-a jucat de-a responsabilitatea.
* Ulterior a ieșit interimarul Marcel (fiecare partid mare cu Marcelul său, e important aspectul) ca să liniștească apele, că ei nu vor să rupă țara în două, că de fapt liberalii sunt vinovați. Copilării, ca să fie distribuiți și ei în telejurnalul doamnei Esca. Dar să facă din asta însuși președintele României motiv de a cânta în prime-time, e prea mult. Ne-ar interesa mai mult ce se va întâmpla, de fapt, după 15 mai, domnule Iohannis! Că nici „io no pot” ști ce-om mai mânca și ce-om bea, dacă nu va exista acel 15 mai pe care mi-l doresc.
