* Nu e ca și cum mi-ar fi cășunat pe doctorul Arafat, doar îi amendez anumite derapaje. Astfel le consider, derapaje. La ce mă refer? La îndârjirea-i peste medie, la încruntare, n-am zis manipulare, cu toate că uneori te gândești și la așa ceva, e un întreg istoric de afirmații deplasate, neconforme cu realitatea, de la începutul pandemiei. Și mă mai joc pe rețelele de socializare, mai scriu o glumiță, bună-proastă, și simt presiunea covidopaților. Ar trebui să scrii lucruri serioase, mă condamnă unii care, asta îmi spune Faceboookul, de pildă, mai și lucrează în mediul bugetar. Auci, e acel cadru pe care promitea ministru Cîțu că-l va reforma, dar nu-l lasă alegerile. Pierzi voturi și rămâi în Opoziție ca să numeri cornerele celor aflați la Putere. Nu-i bine.
* Ah, alții îmi sugerează că-s simpatice poantele din spațiul virtual, dar că e nevoie și de paturi în spitale. Carevasăzică, un calambur sau o istorioară hazlie care ironizează virusul înmatriculat la Wuhan are nevoie de un acord prealabil. De undeva, poate din zona oamenilor aflați în linia întâi. Aș. Spitalele regionale promise de mai bine de douăzeci de ani (nu știu pe unde sunt, e treaba politicienilor să ne dea un share location) nu se pot umple atât de ușor.
* Ce uită ai noștri, mioriticii deja sedați de povestea cu Sars-Cov-2, e că umorul ne-a salvat întotdeauna, și nu i-a fost frate doar românului. L-a îmbrățișat și pe britanic, i-a dat o gură de oxigen italianului, și în nordul continentului se râde, e o supapă miraculoasă. Ar fi extraordinar dacă, la ieșirea din criza sanitară, ni s-ar confirma că suntem sănătoși tun deasupra gâtului. Și nu-ți poți proteja creierul dacă dansezi pe telecomandă de la un canal de știri la altul. Îți faci rost de o carte bună, poate cauți un film inspirat, te plimbi prin parc, te rogi ca nebunia anului 2020 să nu te deposedeze de job (ce dramă poate fi!) și, în general, e bine să nu încremenești în proiect, vorba filosofului Gabriel Liiceanu.
* Liga I de fotbal a ajuns o rușine. Băieții de acolo nu dau doi bani pe reguli, cu toate că sunt foarte bine plătiți, dar pe toate gardurile mi-s certați oamenii de rând, pătura de jos, amărâții. Sunt amânate o grămadă de meciuri, campionatul e acum ca o partidă ordinară de pescuit. Te duci până la baltă fără să ai garanția că vei mai găsi deschis la pescăria de lângă aprozar.
