Azbest și bio

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
1 comentariu

* Ah, a mai trecut o zi de vot și-am reîntâlnit lozincile sforăitoare, acele sfaturi că bla-bla-bla, că de noi depinde, că așa nu se mai poate, că următorii patru ani, că putem face istorie, geografie și sociologie. Fâs! Mereu au fost „importante” zilele de scrutin și, cu puține excepții, am rămas la fel, decablați de la dezvoltare, termen pe care de altfel îl urăsc profund. Ce-i aia dezvoltare, bă? Nici normalitate nu e un cuvânt pe care să-l mai tolerez, nu știu care-i noțiunea care m-ar pune liniștit la loc. Da, am votat, dar nu cred că a fost un vot istoric, nici unul astronomic. Am ajuns la vârsta la care știu că și Moș Crăciun se rușinează.

* Sâmbătă seară am avut prilejul de a vizita marginea lacului Brateș: se ținea acolo, cu regulile sanitare impuse (ca să nu-mi sară vreun Raed în scăfârlie, căci nu mai vedem pădurea de copaci), o aniversare. În aer liber, cu muzică și platouri, dar și cu jalea care cuprinde zona. Nu mai fusesem de multă vreme la marginea unui lac pe care și l-ar dori orice oraș din țara asta, poate cu excepția celor de pe litoral. Speluncă e un substantiv benign, dac-aș spune că am trăit o deziluzie, aș merita să fiu considerat fătălău. Nicio îmbunătățire de pe vremea turcilor, maghernițe încă acoperite cu azbest (e uluitor, deși se vorbește despre green și bio!), zona de grătare ca-n documentarele sărăciei de pe Netflix - așa se prezintă lacul Brateș în anul 2020, zonă care ar atrage fonduri europene fără povești cu zâne și feți cu burtă. Ieșenii și vasluienii n-ar mai vedea Marea Neagră cu anii dacă s-ar găsi cineva să transforme sărăcia din nord-estul reședinței de județ, dar asta nu se va întâmpla niciodată. Politicienii? Nu, noi, cei mulți, suntem vinovați. Dar ieri am fost niște eroi. Că am intrat în secțiile de votare, nu-i așa?

* Klaus Iohannis a oferit și ieri un mesaj neperformant, ca să mă ancorez într-un eufemism. L-a emis după vot: "Să nu lăsăm pe alții să decidă în locul nostru!" Maestre, nu te supăra și nu te minți, dar nu e mereu așa? A devenit obositoare placa asta, consider că și dacă ar ieși 85 la sută din populație la vot, același lucru s-ar întâmpla. Acei așa-ziși aleși ai neamului sau ai județului hotărăsc în locul nostru. Uneori e bine că se întâmplă, dar de ce să inventezi lozinci goale, de ce să spui că „Ana are mere”, cu pretenția că ai dat-o pe mâna inspectorilor DSP? Merele alea-s stricate mai mereu.

Citit 660 ori Ultima modificare Duminică, 27 Septembrie 2020 22:18

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.