* Românii par să-și piardă reperele. Altă dată serbam cu dansuri și lozinci triumfaliste Marea și Mica Unire, astăzi apelăm la variante de tot râsul. De dressing aveam noi nevoie, domnule? Firește, mă refer la situația de duminică, de la Iași, acolo unde un cetățean oarecare i-a aruncat cu iaurt în figură primarului Chirica. Lapte bătut suna prea agresiv.
* Moldoveanu-i aprig, doar gândindu-mă la tochitură și la acrituri mă iau frisoanele. Domnule Arafat, de teamă, nu din motive pandemice, vă rog, nu insistați! Cum ar fi atârnat un cârnat (cârnaț, cum zic ai mei, ăștia fără autostradă)?!
* Unde-s vremurile în care șefii de stat erau împroșcați cu cerneală? Sănătate domnului Emil Constantinescu! I se făcea o reclamă deșănțată scriiturii, literaturii etc.
* Altfel, nici Ludovic Orban nu s-a bucurat de ospitalitate în zi de mare sărbătoare. Or nu știu eu să traduc huiduielile cu care a fost primit la Focșani, pe Milcov. Să fi fost Rareș Bogdan prin mulțime? Altfel, nu văd român care să se comporte atât de cumplit.
* Totuși, m-aș fi gândit la Ion Ștefan, ministrul-grindă din Focșani. Să fi fost în locul lui și să fi rămas în afara schemei guvernamentale, cred că l-aș fi antrenat și pe dirigintele de șantier în protestul ad-hoc din reședința județului liber de Marian Oprișan.
* O fătucă de la Digi 24 - e aceeași care nu știa că Marian Munteanu fusese bătut până la sânge la mineriade - a scris pe o rețea de socializare că nu mai putea de dorul unui breichin’ niuz ca la carte, în speță dispariția marelui om de televiziune american Larry King. Cred că nu e numai lipsă de cultură aici, însă n-aș zăbovi. E ca și cum ți-ar fi dor de cutremurul din 1977... Nu l-am prins, însă îmi lipsește.
* Papa Francisc, printre multe subiecte care nu-l privesc, le recomandă jurnaliștilor să meargă mai des pe teren. Să facă teren, cum se spune în branșă. Bine, bine, dar ne va plăti Vaticanul diurna? Mâine-poimâine, Sfântul Părinte le va recomanda și fotbaliștilor de la Dinamo să se apere „om la om” la cornere.
