* Mă obișnuisem cu ideea că numitul CTP (am revenit la acronim, îmi mănâncă prea mult din spațiul rezervat) este policalificat, că nimic nu mișcă fără acordul și critica acestuia. Dar ce ne facem, nene, cu Marian Godină, posesor de cașchetă la circulație, hamal pe la mascați, crescător de alpaca (e un soi de Adrian Copilul Minune al cămilelor), scriitor la fără frecvență și posesor de opinie de influencer pe Facebook?! Dacă subsemnatul ar elucubra pe marginea pandemiei, nu că n-ar fi făcut-o, i s-ar închide ușor cavitatea bucală. Shut up, nu ești medic! Da, să trăiți, rămân la stadiul bârfei de uliță, îmi văd în variantă 4K lungul nasului. În schimb, nea Marian – doar e influencer, cum spuneam, ce mama naibii! – își permite să ironizeze un pneumolog, pe medicul Groșan, și beneficiază de mediatizare. Compunerea sa de clasa a V-a, de pe rețelele de socializare, i-a fost popularizată de confrații gazetari. Cum ar veni, s-a suit nevasta sau amanta mistrețului în copac și ne facem selfie cu ea. Apoi un instastory.
* Încă un erou național care a citit mai puțin decât a scris, la cetățeanul Godină mă refer. De-ar fi rămas la literatura de specialitate, să ne spună ce golănii se fac în cadrul ministerului care îl plătește (sau și mai jos, la inspectorat), i-aș fi lăudat zelul. Parcă așa ne luase ochii cu ani în urmă... Poate nu cunoaște mai multe, nu-l putem învinui, nu-i treaba domniei sale. Dar Marian are un potențial aparte: știe care-i treaba cu religia, medicina și fizica cuantică. Nu e cacofonie, coane Marinică (e posibil deja să fie chinuit de coșmarurile ligii în care a promovat, e ins de litere, ce dracu’!), are licență de la Academie, nu-ți fă griji, beletristule!
* Și din acest motiv, în România anului 2021 se vorbește despre clanurile interlope ca despre exponatele de la Muzeul Brukenthal, cu o aleasă prețuire, cu precauție, ca să nu cadă vreunul și să-și afecteze smalțul. Dacă polițistul se crede George Călinescu sau face calambururi din buricele deștelor, duduienii și sadovenii rămân în banca lor. Sunt nestingheriți, nici capul nu-i doare. Omul legii, o specie pe cale de dispariție, a dat de gustul artei. Îi place frumosul, cuplează satira cu epoleții, vipușca-i face casă bună cu pamfletul, metafora s-a cocoțat pe afet.
