* Ai noștri din primul rând al statului caută să nu supere pe nimeni, dar nici să nu pară că tac la umbra gardului viu. Chestiunea ruso-ucraineană e rumegată de bărbații care ne conduc, se pomenesc iarăși noțiuni apretate, se scot anumite sintagme de la naftalină. Suntem în gardă, urmărim cu interes deosebit, ne preocupă, d-astea, mici prostii. De fapt, nouă ne trebuie un meci de verificare, nene - un sparring, ceva, un joc de old-boys, să trosnească tricourile luate de la "hașen’em" pe burdihanurile sportivilor de conjunctură. N-ai cum să insinuezi că poți bate Rusia la ea acasă! Vorba aia, noi n-am mai pupat Mondiale din 1998, când se vopseau la firul tigvei alde Tata Puiu, Lăcătuș și Moldovan. Ne credem, vorba reclamei, noi din viitor? Suntem, însă, din trecut, vopsim tot cu bidineaua aia cheală.
* Ca să nu mai aud vreun gânditor de zile cu soț că nu mă pricep la politică externă... De pildă, Aurescu, dacă fuma trabuc cu mănușile chirurgicale trase, e greu de analizat de contraspionajul rusesc. Nu înțelegi gestul său (e vorba de episodul de anul trecut, din biroul lui Orban), te și poți împotmoli aici. Iar asta ar putea fi salvarea noastră.
* Presa centrală scrie despre o gafă de protocol comisă la Cotroceni. Maia Sandu, șefa de peste Prut, a fost întâmpinată cu steagul Republicii Moldova arborat pe verso. Marți s-a întâmplat, iar agențiile de la noi au preluat știrea de la Chișinău. Cu alte cuvinte, nimeni din România, nici măcar ziariștii, nu și-a dat seama de eroare. Iată, cum ar veni, un soi de partidă amicală de care avem nevoie ca să ne facem mari! Frățiorii noștri din Basarabia ne înțeleg, ne iubesc așa cum suntem. Sau deloc.
* Un deputat de la AUR a declarat că, până să ajungă în Parlament, a trăit din alocațiile copiilor și din câștiguri la loterie. Explicația e mai simplă decât aș fi bănuit - insul se numește Ciprian Ciubuc. Unele glume, vorba înaintașilor, chiar se scriu singure.
* Galațiul s-a remarcat ieri cu un caft cu pumni și bâte de baseball pentru un loc de parcare. Asta înseamnă adicție, să tragi cu dinții, să devii isteric, să suferi. Ce oraș pasional, cât de mult punem suflet pe parcelele de pământ. De la boieri ni se trage.
