* Politicienii dâmbovițeni i-au transmis ieri de toate Americii, ca de 4 iulie. Ca de fiecare dată, Statele Unite au alte griji, deși ar fi putut să pună de-o câmpenească la rădăcina scutului antirachetă de la Deveselu. Cu mici și curcani, ca să nu se supere careva. Abia ăsta ar fi însemnat parteneriat strategic.
* Abia aștept încheierea alegerilor interne din PNL, am impresia că retorica acestei campanii a depășit cu mult mizeria din orice altă dispută – mă refer și la cele parlamentare dintre PSD și restul. E clar că urmează o foamete după acest eveniment, că unii nu vor mai găsi de lucru pe la stat... Ca să spui – nu contează cine, însă e parlamentar așa-zis liberal – că Orban l-a atacat pe Cîțu chiar în ziua în care mama premierului decedase, e peste orice închipuire. Garda lui Vanghelie și Miron Mitrea, dacă ar fi să compar mere cu prune, ar lua loc în loja Reginei Marii Britanii.
* Și mai e ceva, că ne băteam pe burtă cu niște chirpici ai democrației. Nene, și liberalii, dar și useriștii-plusiști au candidat unic pe la filialele din țară, apucături pentru care alde Mischie, Constantinescu de la Constanța și Oprișan erau dați la gazetă săptămâni întregi. Măcar de fațadă să-ți tragi un contracandidat-doi, să se simtă o adiere democratică, să aplaude mai multe tabere... Competiția naște progresul, spune un vechi proverb de cantină a Parlamentului, nu contează că moașa este beată.
* Un șoarece din Cluj-Napoca a fost filmat într-un mall ronțăind ciocolată printre rafturi. Presupun că el însuși solicitase shooting-ul. Ha, care-i capitala adevărată a României? Săracii ăia de șobolani din București abia trăgeau de un covrig străveziu. Prefer să nu mă gândesc și la alte zone din țară în care românii nici măcar nu-și permit rozătoare prin galantare. Vin vremuri grele, la unii deja s-au instalat.
* La Brăila, de pildă, lumea s-a îmbulzit zilele trecute la o coadă ordinară pentru pui refrigerați. Ca să-i astâmpere pe hateri, vânzătoarea a început să arunce cu păsări peste rând. Se testa gravitația, se încordau nervii, se făcea politică la firul ierbii. Măcar acolo era democrație. A început să mă sperie consensul.
